wild animal, alcohol, cigarettes and pils…

3 AM

m-a cuprins o stare ciudata de nelinishte shi pofta neutilizata de viatza. simt ca m-am mumificat intr-o tendintza impusa cu nesatz. sihastrie, acasa, calm de sambata spre duminica… prea multa linishte shi cumintzenie nefireasca. wild animal s-a trezit din hibernare…

i’m a social addict, animal obishnuit sa vagabondeze prin locuri, sa studieze personaje, sa descoasa caractere shi sa interactzioneze cu personalitatzi pestritze intr-o societate in plina cautare de valori, afirmare shi putzina armonie interioara. ce caut eu acasa?

ACASA… conceptul suna ciudat. atata vreme am tanjit dupa realizarea sa practica. shi este. my place, unique and uniquely defined. so what? merely solitude.

unrestness. senzatzia persista cu o intensitate chinuitoare. ce vreau, de fapt? nu shtiu sau nu mai shtiu. mi-e dor… mi-e dor de o vreme cand singura constanta era lipsa oricareia. ganduri negre aglomerate shi o nemultzumire care sapa cu pofta shi entuziasta truda… in mine…

- vine o varsta… cuvintele imi provoaca frisoane adanci shi ma strang in sine cu sila shi revolta subita.

- vine o varsta cand trebuie sa va ashezatzi shi voi… aaah… sa va gasitzi perechea shi sa va ashezatzi shi voi la casa voastra.

a fi sau a nu fi… in randul lumii, frumos incolonat(a), musai cu o anexa alaturi… hai nu ma-nnebuni!

someone pls. call 911… sometimes i feel i am a prisoner… i feel i’m trapped… prizoniera a unei situatzii unic determinate, imposibile, frustrante.

- mashina e un asset, foarte bine… daca itzi iei shi casa…

mda, in randul lumii… how about sharing?

- totushi trebuie shi voi sa va ganditzi… nu mai avetzi 20 de ani…

aici era buba. sharing. SHARING… trai in doi, intzelegere, acceptare, creshtere shi descreshtere, impliniri shi eshecuri IMPREUNA

shi o intrebare: ready? not sure… noaptea asta mi-a starnit senzatzii de tumult shi nebunie convenita demult uitate. never say never. ash fi bagat mana in foc… inca m-ash arunca… fara inca. it’s a bloody certainty. how about you?

4 AM

how about pils? well, that’s another story. 10 mai. another day to remember…

symphony in b minor

a fost odata ca niciodata…

o zbatere voluptoasa a genei stangi… un murmur voios al buzelor frematand  de dulcea povara a cuvintului nerostit. lust, vibranta shi vinovata dorintza de dragoste. cat mai fizica shi mai intensa… perversa prin inocentza sa nevoita… 

il vad in fatza ochilor dureros de concret deshi e mai degraba o amintire. un viitor punct shi de la capat.

ceasurile sunt inaintate shi-mi amintesc…

imi amintesc impreunarea sleita shi transpirata a trupului meu impotriva trupului lui. o alta amortzire a conshtientului.

imi amintesc magaierile prelungi shi limba care-shi facea drum shi loc in locul cel de taina shi mai pe la spate… incercand cu putintzta shi vointza taramuri neexplorate…

- ce ai? nu-tzi place?

- e prea nou. [shi nerostit] e prea INTENS.

ma cupride o vraja moale. il las in voia lui. in definitiv, e stapan pe ceea ce face shi controleaza cu minutzioasa grija paranoica. inspecteaza ca un vechil moshia. mai incet, mai adanc, cu finetzea unui ceasornicar demult uitat care da peste veritabil…

ma cuprinde. e timpul trecut, demult apus, pentru a mai spune nu. e acolo…

shi toata febra neostoita de dorintze pervers nerostite se manifesta cu fortza puissanta shi vremelnica…

ma linsheaza domol shi feciorelnic cu sarutari bine tzintite. ma prinde shi ma-nvarte vartos, fara drept de impotrivire… ma fute. ma fute intens, nelasandu-mi shansa unui refuz de circustantza.

ma simt aiurea…

- te iubesc! shi-mi plac toate… toate partzile tale. de ce nu ma lashi?

cum sa-i explic ca-mi place shi ca ash muri pentru acel lucru, dar… DAR mi-e jena.. acea jena tampita croita shi meshteshugit dezvoltata de o educatzie nepotrivita? n-am cuvinte. nu ies din gatlejul uscat de patima shi dorintza neonorata.

lash diviniza doar pentru ca… pentru ca penetreaza fara mila shi pentru ca depasheshte nestingherit demult uitate tabuuri. il iubesc…

shi ma iubeshte hotarat, impunand ritmul shi intensitatea. ma simt o simpla unealta. insa, ce mai conteaza?

ma implineshte profund, cu mishcari dictate, ritmate shi impulsiv haotic-controlate. ma implineshte viguros. shi-mi vine sa urlu pe masura ce ma face conshtienta ca sunt doar o pizda innobilata de complementarul ei.

shi creshte. ma simt ca o marioneta de ocazie in mainile unui papushar harshit in mersul lucrurilor. pe care-l las ferm decisa sa-shi faca treaba…

nu mai am mult… un freamat necontrolat shi obsedant ma ia in stapanire in timp ce papusharul manevreaza subtil sforile placerii infinite…

prea mult. shi prea intens pentru o singura impreunare. cedez…

continua apasat shi freamatul interior izbucneshte in delir… sunt in deriva senzoriala… de prea-plin shi implinire nerostita. ma-ncovoi sub violentza trairilor… another fuck I will remember.

altfel

e o noapte senina. pacat ca nu ploua… mi-ar fi purtat gandul la trupuri shficuite de bataia cadentzata a ploii… shi ude, tanjand dupa un adapost nevolnic care sa le ostoiasca nevoia de linishte shi caldura. caldura unei sobe de cabana austera, saraca in mobila shi plina de arome ushuratice shi familiare, de vin fiert, discret de scortzishoara shi ashternut sumar ashteptand, la randul sau, caldura unui trup. sau doua…

totushi, e senin-innorat shi gandul imi zboara la o alta noapte… o noapte de nebunie navalnica impartashita reciproc. cat doare cuvantul asta acum. reciprocitate…

s-a apropiat domol, cu mishcari de felina lenesha. s-a intins pe spate, relaxat, multzumit de viatza shi de sine. o alta noapte de vagabondaj de la domiciliu… shi de la sfantul WoW.

s-a lasat in voia mainilor mele… cotrobaind pe tot trupul frematand la gandul atingerilor voit lente shi cuprinzatoare. cobor incet masand masa de mushki incordatzi de rutina unei alte zile, urland dupa eliberare. se relaxeaza incetul cu incetul. serios?

il shfikuiesc cu limba tensionand ce relaxasem mai devreme, cand chinuitor de incet, cand repede precum tumultum intern imi dicta s-o fac. cobor pe fesele bine conturate shi aprige de dorintza nerostita. nu mai rezista. se intoarce.

in plin avant frenetic, pe care nu-l pot domina, ii sarut apasat sfarcurile shi pieptul… saruturile coboara lin… shi il aud… urlandu-shi satisfactzia de moment cu intensitate joasa.

continuu… incet, voit mai repede, in spirala, cand dulce-pios, cand cu violentza unei lady-n saptamana branzei, in plin delir senzorial…

ma prinde violent shi ma tranteshte apasat pe cuvertura moale. the master takes control over… shi incep sa urlu dezlantzuita sub apasarea chibzuita shi ritmul voit draconic, in crescendo… domina cu fortza shi cu meshteshug pervers. ma implineshte viguros, fara excese shi fara mila… ma chinuie cu shtiintza shi dorintza ardenta. ma fute dezlantzuit shi uit de tot shi toate. inca mai palpaie o doza de ratziune infiorata de sfarshitul inevitabil.

imi chinuie trupul cu imbratzishari tari shi prelungi, din ce in ce mai scurte shi mai adanci, mai pline, mai profunde… freamat prelung, neostoit, sacadat… mai tare, mai adanc, mai repede, mai intens, doua trupuri devenind unul…

efervescentza virulenta shi neintrerupta de scancetele necontrolate, neinterupte pana cand buzele flamande de aer, crapate de tumultul impreunarii nu ishi impartashesc suferintza. 

ritm dracesc, proteste sonore ale patului, violenta impreunare a simtzurilor. ma doare trupul. nervii urla innebunitzi shi fluidele au luat-o razna. ma strang incercand sa redevin o fiintza ratzional-umana. nu pot. inca imi tremura genunchii shi ma-ncovrig de plenitutidinea unirii ce v-a fi fost uitata. inca un ceas-poate doua…

problems in paradise?

acum ceva vreme…

G: ce, iar avetzi probleme?

R: nu. de unde pana unde?

G: ah, dupa tonul posturilor… deci, nu?

an upcoming continuous rage… cuvinte esentziale: iar, probleme, ale altora nu ale mele. pana la un punct intzeleg rolul sanitarilor padurilor. la fel pentru ulii shi alte animale diverse la fel de atragatoare sau, mai degraba, atrase de cadavre… totushi, problema ramane. private vs. public. voyeurism de secol 21, mileniul 3. incep sa am indoieli… 

nowadays…

ladies and gents, aici avem un FIGHT CLUB. posteaza omul/dnul/d-ra/d-na/duduia shi unii ce cred/ nu mai cred/ ii doare/ ii doare la basca/ au trait/ au crezut c-au trait/n-au trait inca… corespondentza cu realitatea strict obiectiva e kiar pur irelevanta, rezultat al stilului mai mult sau mai putzin specific al fiecaruia/eia. cuvantul cheie ar fi anonimat… carnavalul din Venetzia… MASCA shi o realitate personala vibranta ce se destainuie feciorelnic sau patimash.

ma intreba recent un cunoscut care e rostul. rostul blogului… cuvantul care mi-a venit natural a fost eliberare. eliberare a mintzii shi conshtintzei de prea-plin acumulat. o revarsare voita de energie nefinalizata, in forma bruta. ma intreba daca e terapie. n-ash zice. sau poate un soi de terapie speciala, unidirectzionala, egoisto-autarhica… this ain’t sharing. shi nici un exhibitzionism simplu, revoltat. mai degraba o supapa…

5 ceasuri, 4 minute shi 30 de secunde… sounds familiar? try escape

A treia zi din Sfintele Sarbatori…

cateodata stau shi ma intreb ce ma impinge in viatza? ca de satisfactzie sau implinire n-am de ce sa pomenesc. sunt sublime tocmai pentru ca lipsesc cu desavarshire. dar…

DAR un om de bine m-a ajutat sa vad raspunsul. 5 ceasuri shi ceva de vreme scursa nevolnic fara sa simt, gandesc (prea mult) sau sa respir fara sa simt o durere ascutzita in partea stanga, o idee mai sus shi mai la stanga de stomac.

http://www.youtube.com/watch?v=ff_GbnpDzwQ combinat cu http://www.youtube.com/watch?v=TJN3PGqDRNg shi un pik de http://www.youtube.com/watch?v=nan5AfY7LZc … ar mai fi… a doua bere (sanatate!) shi totul a devenit clar. clar… oare de ce imi aduce aminte de kestii care dor un simplu cuvant?

DAR sa nu divaghez. spuneam… ca dupa un timp in care am empatizat intim cu statutul de leguma nedezvoltata de la stadiul de pastaie, am avut revelatzia: shocurile… asta era. esentza progresului de neoprit, vorba aceea, de aur…

zbatere viguroasa, nervi intinshi la maxim shi consumatzi cu larghetzea unui chefliu in ziua de salariu, mizerii perverse tocmai prin nimicnicia lor inghitzite cu nesatz pentru un dram de zerouri precedate de o cifra mai rotunda. asta-i cuvantul! ZERO. musai barat shi decorat cu funda.

vorba unui coblogger: MA PISH! auriu, intens shi cu condescendentza pe tot ce inseamna career shi professional life. ramanea macar partea personala. teoretic, evident.

5 ceasuri shi ceva, o dementza tacuta shi neproductiva din punct de vedere lacrimogen shi aproape a treia bere… shi intrebarea unika ramasa in cursa e CARE? nici macar teoretic. alt zero de data asta. fara bare sau alte farafastacuri. un gol shi nimik mai mult…

ash vrea sa pot spune ca o prietena: NEXT! nu pot…

nu pot sa shterg din memoria recenta a mintzii shi trupului implinirea viguroasa, adanca a celuilalt trup. shi nici sa omor nervii care tresalta la amintirea unui suras sau a unei expresii.

un shoc, doua shocuri. substantiv comun, de gen neutru… cat sarcasm inutil in simpla declinare… shi cat de putzina satisfactzie criminologica in disecarea in cele paishpe coltzuri invizibile ale firului poveshtii. caci asta a fost…

 

thoughts of a mind

La ceas de petrecere tihnita a Sfintelor Sarbatori, parcurgand pleiada de spuse de aici shi de aiurea m-a cuprins un gand nelinishtitor care tzine sa se exhibe…

Thoughts of a mind

sau ce-a mai fatat mintea pisicii mele

vad oameni frustratzi trecand anost pe langa mine

vad tineri vexatzi de viatza fara un suflet in sine

vad oameni bolnavi trecand prin viatza fara un scop sau urme

vad tineri purtatzi de val fara chip shi nume

shi ma gandesc…

ma gandesc ca a fost odata o vreme de timp

ma gandesc la oameni de ieri plini de verva shi rost dichisit

ma gandesc la valentze prafuite de tihna shi viatza cursa lin 

ma gandesc la iubiri nerostite trecute cu doruri shi chin

shi mi-e sila…

mi-e sila de zbuciumul inutil pentru cauze frivole 

mi-e sila de masa amorfa cu ganduri uniforme

mi-e sila de cinismul exhibat in doze inodore

mi-e sila de insipidul vietzii voit monotone

shi ma gandesc…

ma gandesc cum ar fi sa reinvie frumoshii nebuni

ma gandesc la copii rebeli nascutzi sa spuna nu

ma gandesc infiorat la vointze staruind sa invinga 

ma gandesc plecat la truda care vrea sa convinga

shi ma inclin…

ma inclin cu sfioshenie in fatza celor ce, contra curentului, se pisha

ma inclin cu smerenie in fatza celor ce neshovaielnici reushesc sa invinga

ma inclin cu nesatz in fatza celor ce iubesc viatza fara rutina

ma inclin pios in fatza gandului shi faptei unice, rupte de duzina

atat.

one day in april

a venit primavara. pomii inmuguritzi, oareshce caldura timida, agitatzie mare … hormoni innebunitzi alergand dementzi dintr-o parte in alta ai celor 171 de centimetri de material. imi lipseshte. niciun semn. ii dau mesaj.

imi tresalta inima. suna telefonul… e morocanos, incapatzanat shi-mi expune pe larg teoria chibritului intors invers care… ma enervez. inchidem de comun acord. trebuie sa ma calmez draqului kumva. ma duc sa fac un dush…

apa care-mi plezneshte trupul ma incita shi mai mult. ash inchide orice posibilitate de comunicare. vreau sa fiu singura!!! wishful thinking.

suna telefonul. e pe drum. simt sangele urland innebunit in toate arterele, venele shi capilarele. ca’m suffit. i want to put an end to. asta pana cand se indura sa apara. ce ziceam? nu mai conteaza. a venit.

parca vad un strain. se asheaza morocanos pe un scaun. linishte incarcata de subintzelesuri, remushcari shi nemultzumiri. incarcatura emotzionala insuportabila… simt ca explodez. care draq o vorbi primul? imi arog dreptul. dezbateri profunde, artzagoase… explicatzii… el serios, eu neinduplecata, incarcandu-ma treptat de tot mai multa tensiune sexuala. inca o runda shi alta, consum intens de trairi solitare. reactzioneaza. nu pot sa raman suparata. shi nici el detashat de fluxurile mai mult decat putzin explicite, subliminale. un sarut. un altul. ma ia in bratze shi ma poarta in scaunul nostru. shi nu mai shtiu ce, cum, de ce shi cu cine. mai fumam una. shi ne mutam dincolo.

ma tzine in bratze shi asta e esentzialul. ma simt ushor obosita shi nu-mi arde decat sa dorm shi sa uit shi tensiuni shi neintzelegeri shi tot. el linishtit… nu tocmai.

ma ia frumos shi ma saruta. incet, pervers in intensitate shi staruintza. mainile ii umbla dibace pe tot corpul pe care-l elibereaza de imbracamintea inutila. mi-e somn shi ma simt franta. continua tenace cu limba coborand in locul de taina. ma imobilizeaza domol, cu meshteshugita grija, ma chinuie cu sarutari shi mangaieri shi ma implanta viguros shi hotarat.  imi vine sa urlu. shi tzip dezlantzuita in timp ce ma poseda fara mila.

shit, mi s-a pus carcel. imi vine sa urlu. din nou. de data asta din cu totul alte motive. ma prinde in bratze shi ma alinta pana cand imi trece. imi pare rau. nenorocita de hipocalcemie. ma tzine in bratze shi nimik nu mai conteaza. ma manipuleaza cu o fortza nebanuita pana cand ne atingem iar.

ma fute salbatic shi imi innabusha tzipetele violente.

se mishca cand chinuitor de lent shi adanc, cand dezlantzuit, purtandu-ma ca pe o unealta pretzioasa intre sublim shi dementza totala. shi un pik mai repede shi mai adanc pana cand irupe intr-o mishcare ritmata, continua… patul protesteaza vehement in timp ce ma implineshte salbatic. il simt shi ma simte. shi ma saruta adanc pe gura shi pe tzatze shi pe gura.

urlet final… zvacniri necontrolate, vanjoase. imi tremura genunkii shi ma simt sfarshita… shi implinita. o bucata de carne shi suflet shi nervi destinshi de impreunare impartashita… noapte buna, iubitule!

o ultima tzigara solitara. tzigara de dupa…

mania autenticitatzii

hmmmm… interesant… dar, e real? E REAL? adica, e autentic? unic, one of a kind, unique…

revolta m-a cuprins ca moartea subita de la un post. un simplu post cu oareshce comentarii. poate nu atat de simplu, in definitiv…

mda, ce sa spunem. maina autenticitatzii dusa la extrem. oare de ce? din ce frustrari adanci shi mai mult sau mai putzin refulate provine, sau mai bine zis, se nashte aceasta nevoie ushor dementa de a (te) asigura ca totul e real, s-a intamplat odata… sau poate mai curand… shi daca nu e autentic, ce? daca e doar imaginatzie pura, reactzie a unor sentimente /trairi/ intamplari intamplate?

mai mult sau mai putzin real. shi daca totul se petrece in mintea autorului/autoarei, ce? pentru acela/aceea nu e mai putzin real decat intamplarea tampita din birou/metrou/autobuz/strada/alee/acasa pe care TU ai trait-o… shi atunci ma intreb (ca tot omul evoluat de la alte stadii de primate) oare cat e real shi cat imaginar in viatza fiecaruia/ fiecareia? oare nu ne complacem in clishee construite cu truda shi silintza mai mult (sau mai putzin) trantor-muncitoreasca? shi atunci, de ce ne kkm pe noi cand vine vorba de amintiri ashternute in forma hard sau soft? prietenii shtiu de ce… ma revolt. exact ca-n reclama tampita de la o bere la fel de inspirata. 

ca tot atzi dat tonul, stimabili co-bloggeri. de ce doare cand intr-un review e pusa o intrebare simpla? … itzi place sa futzi femeia altuia… poate ca nu, dar intrebarea (shi, nu, mai degraba durerea sau framantarea) ramane… that’s for you to answer.

femeile… shi barbatzii… alt clisheu absolut idiot care, recunosc ca mi-ar placea, sa porneasca o dezbatere. dar… N-AVEM. shi inca ceva… am auzit azi din gura unui OM pe care l-am admirat shi pretzuit intotdeauna o vorba mare… nu din punct de vedere al contzinutului. ar fi fost acceptabil… pana la un punct… AI MANIA DOMINATZIEI. punct.

alta. alta manie. poate ii vom dedica un post viitor. sau poate nu. intr-o societate abrutizata, grabita sa se distreze macar pentru un ceas sau mai putzin, nu cred ca un astfel de post ar mai suscita reactzii. sau macar interes. sex… maybe… sure. probleme, las c-avem, moshule, shi noi destule. astea fiind zise, ma inclin ca un altul…

cele bune.

manifest antifeminist by Onacă

Manifest antifeminist (I)

Reluând ideea din linkul de mai sus, descoperit, întâmplător, acum ceva vreme, şi fiind într-o perioadă de profundă negare de stânga (contractată după ce cites zilnic Libération), doresc să afirm următoarele despre unele categorii de femei române, pe care le-am identificat până acum:

Mă piş pe femeia care îşi organizează viaţa sexuală în funcţie de rubrica băşită de sexologie din glossy-urile de la noi (Unica, Avantaje şi altele).
Mă piş pe femeia muncitoare, care e tâmpită de bărbaţii abrutizaţi de băutură şi preferă jugul căsniciei în locul libertăţii, chiar şi provizorii.
Mă piş pe cercurile de fotografie şi pe tendinţa unor femei de a lua lecţii de fotografie numai ca să pară speciale şi să fie considerate de elită.
Mă piş pe hippioatele cu genţi din lână şi codiţe împletite, care sprijină boxele prin Preoteasa şi fumează Carpaţi, ca să conserve un spirit pierdut şi să pară altfel decât majoritatea.
Mă piş pe coafezele care arată mai bine decât clientele lor, dar care fac dezacorduri şi sunt, măcar 16 ore din 24, complet idioate.
Mă piş pe femeile de clasa mijlocie, care au un deux-pièces mai de Doamne-ajută şi pe care îl flutură prin Turabo, care citesc cartea de la Cotidianul şi care strâmbă din nas când se leagă cocalarii, din ce în ce mai puţini, de ele pe stradă.
Mă piş pe elevele care îţi cer 1 leu la Universitate în pasaj, care fac asta din teribilism sau chiar din nevoie. La muncă, disperatelor!
Mă piş pe contabilele de minister, care îşi aduc pantofi la slujbă şi îi pun sub birou, care manâncă mult la cantine mizere şi care au pulovere din 88, pe care le poartă cu aceeaşi mândrie şi azi.
Mă piş pe sensibilele preţioase care se duc la teatru şi au hainele alea nasoale, cu aspect vechi şi apoi scriu epistole de dragoste actorilor, pentru că nu au curaj să se fută sincer cu vreun meltean care le-ar mai arde din curiozitate.
Mă piş pe moldovencele sau ardelencele care vin în oraşul ăsta, studiază, muncesc şi se fut, dar nu ştiu, după zece ani, să ajungă pe o stradă centrală din Bucureşti, pentru că sunt dezinteresate să cunoască măcar ceva din capitala asta, care le-a preluat căcatul şi tampoanele atâta vreme.
Mă piş pe funcţionarele de bancă, aranjate cât de cât, foste ASE-iste, care îşi fac planuri de carieră şi se mărită cu gherţoi, de aici sau de aiurea.
Mă piş pe femeile care fac aerobic după slujbă, pentru că aşa dă bine sau pentru că mai scapă de acasă, unde le aşteaptă diverşi.
Mă piş pe grasele care îşi fac bloguri ca să îşi ascundă complexele.
Mă piş pe femeile de fiţe din Romană, care nu au muncit o zi în viaţă pentru maşinile pe care le conduc, în afară de microfoanele la care au cântat ani la rând.
Mă piş pe femeile din middle management, care citesc revista Cariere şi speră să fie tari.
Mă piş pe femeile care intră în politică frecând pewlele unor dobitoci, ca să fie văzute la tv şi admirate de naţiune.
Mă piş pe femeile din tramvaie, cărora le pute părul şi li se vede mătreaţa, care te întreabă dacă vrei să cobori la prima şi au pungi din rafie, iar când cobori privirea, le vezi degetele de la picioare crăpate şi strâmbe.

Ma pish by Cocalard

Ma pish
poem cu rima galbena

http://www.youtube.com/watch?v=TopDEmeYwoA&feature=related
minutul 1, secunda 29

La fel si eu, domnule general.
Ma pish pe toate blogurile pe care, după ce le citesc, ma simt mai neinsufletit si mai prost decat daca nu as fi vizitat. Pe tot ce nu ma face sa rad sau sa plang sau sa injur.
Ma pish pe improbabila mea celebritate si pe inexistentul meu plan de cariera. Ma pish, de altfel, pe orice forma de notorietate.
Ma pish pe keyboardul sterp al tuturor nechematilor care se cred scriitori, au relatii la edituri de cacat si isi publica mediocritatile intre coperti de roman.
Ma pish in barba insipida a lui Stelian Tanase care, dupa un stagiu de 2 luni ca visiting professor in SUA, s-a intors acasa sa predea cursuri folosind mai multe cuvinte englezesti decat romanesti, cu o pronuntie din ce in ce mai aproximativa.
Ma pish pe vocea nascuta pentru rap a lui Uzzi si pe injuraturile lui lipsite de inteligenta si miez.
Ma pish in toate buzunarelele vestei de teren a lui Cristoiu, in vorba lui molcoma si in acribia lui peltica.
Ma pish pe veveritele din Herastrau si pe ursii din Racadau, care si-au pierdut ultima farama de salbaticie si vin la pubele sa ciuguleasca resturi de alimente modificate genetic si asezonate chimic.
Ma pish abundent in cizmele de guma ale lui Catalin Radu Tanase, sa nu mai trebuiasca sa simuleze inundatia cand transmite alarmist stiri fabricate, cu caciula aia de pensionar optzecist infundata pe cautatura-i bovina (Multumesc. Andreea?).
Ma pish pe spiritul gregar din galeriile tuturor echipelor de fotbal din Liga 1, pe stilul cronicaresc bombastic al lui T.R.U., pe comentariile inepte ale lui Costi Mocanu (Du-te cu Dica).
Ma pish pe carcasa legendarei cateluse Laika, pentru ca locul unui caine e in cusca si nu in spatiu, in pula mea.
Ma pish in pionieratul lui Boris Vian, care m-a devansat cu cateva zeci de ani, scuipand pe niste morminte pe care eu as fi vrut sa ma pish.
Ma pish in propria chiuveta, in fiecare dimineata.
Ma pish in wok-ul ieftin de Ikea al lui Dan Chisu, in ifosele lui de meltean care da lectii de rafinament, in grandomania lui de cuceritor cu agenda, ca sa-ti poata demonstra cate femei a avut el.
Ma pish in ciorapii colorati si cu modele al mimozelor de Institut Francez, până îi umplu.
Ma pish in lentoarea decrepita a lui Iri si in tacerea tampa a lui Mony, precum si in irisul tuturor celor care ii sorb din priviri.
Ma pish in adancul sufletului slav exact asa cum l-a zugravit Dostoievski, al sufletului rus, mai precis – un popor atat de nobil si sensibil incat iti vine sa bagatelizezi toate calamitatile pe care le-a facut.
Ma pish in extensia de penis a lui Boureanu si in disperarea lui de a-si construi o imagine de crai combativ, cand toata lumea stie ca prima nevasta l-a parasit pentru nasul lor de cununie, un mosh absolut respectabil care, dupa toate astea, a ajuns ministru.
Pe Becali nici macar nu merita sa ma pish.
Ma pish pe discursul mercantil al neoprotestantilor si pe costumele sterotipe ale mormonilor care vin sa ne predea engleza gratis, in schimbul convertirii la religia lor de club de duminica.
Ma pish in fiecare pliculetz de Nescafe 3 in 1 care, desi au in titulatura CAFE, contin numai 9% cafea. In restul de 81 ma pish experimental, sa vad daca e solubil si mai ales ce rezulta.

Ma pish shi pe acest blog la care sunt co-proprietar, dar de data asta o fac cu sentimentul de seninatate familiala cu care ma pish in shopronul de lemne al tatalui meu.

luv, time and flowers…

a trecut ceva vreme… a trecut ceva vreme de cand am vazut ultima data pomii infloritzi. totushi, de fiecare data imi dau acelashi sentiment sublim shi oarecum linishtitor de nou-vechi, de inmugurire, de primeneala… ciudat cuvant, primeneala. nici p-asta nu l-am mai folosit de ceva vreme. stau shi ma bucur de o zi calma, superba, de inceput de primavara reala. shi o multzime de flashuri imi vin in memorie…

o zi de toamna timpurie, undeva prin 86 sau 87.  pe sus, prin copaci, pe jos, pe asfalt multitudine de frunze, covor ushor regesc ce parca mi se-ashternea numai mie la picioare imbiindu-ma sa plec spre scoala. paleta de culori imbogatzita cu nuantze zglobii de ruginiu shi galben -roshiatic. miros de sortzisoara shi de poame demult parguite transformate in dulcetzuri grele shi in viitoare muraturi ferecate in borcane… senzatzie de bogatzie shi de freamat de nerabdare. incepea scoala…

ciudat anotimp pentru un alt inceput. ash fi zis nou, dar orice inceput e noul fatza de o situatzie anterioara. ash fi ales mai degraba primavara. pomi cu muguri tzashnind dintre petale, nuantze suave shi feciorelnice, o senzatzie de curatzire shi de indulcire… a indoielilor shi zbuciumului. mult alb rupt pe alocuri de un roz timid shi de un verde vag ce se va intensifica peste vara.

ma surprind gandind la tirania culorilor. shi-mi vine o senzatzie de bine shi de cald. alt freamat, mult mai senin shi dictatorial in calmul sau. am terminat demult scoala, insa azi ma simt ca atunci cand ma porneam cu ghiozdanul in spate nerabdatoare sa descopar alte taramuri shi multe alte lucruri pana atunci neshtiute.

stau shi ma intreb… nu neaparat retoric: sa fie timpul? sa fie florile shi izbucnirea de culoare care-mi incanta privirea? sau oare sentimentul asta ciudat de pasiune profunda shi calma, puternica tocmai prin conshtiintza corespondentzei shi a impartashirii? nu, cred ca ma inshel. cuvantul e reciprocitate shi senzatzia unui inceput… un inceput care continua, ca shi primavara dupa iarna, sa indulceasca shi sa aprofundeze senzatziile framantate traite pana nu demult…

a venit primavara!

don’t bother no more…

sms-urile… ce ne-am face fara ele in viatza moderna shi grabita a fiecaruia/fiecareia…

mare kestie, domle… trimitzi un sms shi problema e rezolvata… aproximativ. constatzi ulterior ca a ajuns/n-a ajuns la timp/ c-a fost vizualizat sau nu… mahon, mda, mishto tema… ce sa zic…

prea tarziu. asta e… mult prea tarziu shi sarac. in contzinut… lasam forma…ca e tarziu… shi, ma rog, forma fara fond… screw’em all. who cares? is that harsh? neah, watch next.

atzi simtzit vreodata nevoia sa lasatzi draqului tot in urma shi sa mergetzi mai departe. sau macar dupa? atunci shtitzi ce shi cum…

as the heading goes: DON’T BOTHER NO MORE…

me llaman calle…

me llaman calle… 23 trecute fix.

mai devreme, tripoli: kafta nayeh, labne, jean-marie povestind cei 22 (sau 23) de ani petrecutzi ca expert in tzari exotice. foste colonii, foste proiecte, foste trairi… esentzialul: fost/e. eu uitandu-ma cu o febrilitate vecina cu dementza la telefoanele mute de pe masa. D povestind shi interogand amintiri trecute. atmosfera incarcata, aglomerata de orasheni prea grabitzi sa transforme ziua de azi in ziua de ieri, prea ocupatzi pentru treburi casnice, flamanzi sa ridice osanale mancarurilor de pe alte meleaguri, exotice shi ele. fast food o idee mai rasarit…

i’m gonna give it all of my luv and it’s gonna take up all my love… oare? acasa… prima bere… shi ultima de altfel. poate vin? mai vedem. pisica aia tampita unde e? c’est fini… trecem pe vin.

trebuia sa fac programare la doctor. too bad, i forgot. maine: banca, chirie+addendum la contract, curatzenie, ar trebui shi service. gata. am epuizat surogatele care-mi tzineau mintea ocupata. now what? unde dracu eshti? ma uit cu jind la bestiile sobre, aliniate ca soldatzeii la instructzie, care se incapatzaneaza sa hiberneze. nu, n-am niciun apel ratat. nici mesaje. k. pe dracu k…

ma apuca. ma apuca o dorintza furibunda sa las dracului tot shi s-o pornesc spre… spre ce? nu shtiu. me llaman calle… shi-ash vrea sa las in urma urbea asta imbacsita de prejudecatzi, delatori, curve, curvi (sic!), intelectuali care se prostitueaza pentru o bucata de paine. graham, feliata, frumos ambalata. ah, shi sa nu uit: restul - gunoi, praf, mizerie umana, pesta… e urat Targul fara tine. mai sunt 68 de ore. m-apuca damblaua… u have the power but u keep it all to urself…ur lust is decomposing us… niciun semn.

ma uit cu jind la blackie. shi simt cum ma-nfior la gandul ca ar inghitzi totzi kilometrii ca un soldat credincios chemat la datorie. totzi kilometri multzi shi nesimtzitori care se-ncapatzaneaza sa se ashtearna. s-ar ashterne la drum ca de fiecare data hotarat, o idee demna shi jucausha. mai putzin de 6 ore… dar, voia ta e sfanta. o sa mai dormiteze o vreme. ea poate. how about me?

nevoie egoista shi nestavilita de a ma da cu capul de peretzi. interesant ar fi care. care cap, evident. alea tot mormant. 23.30. it’s enough!!! now, shut up and drive…

8/03/08

8.03.08 sambata… linishte… calm de inceput de weekend de familie… curata dementza! incerc sa-mi omor timpul cumva, ignorand esentzialul… dormitez, mananc, privesc cu interes, in culori, apoi sepia shi probabil tehnicolor tv-ul, vorba vine… incerc sa ma trezesc din sevrajul noptzilor nedormite care se razbuna cu voluptate. degeaba… ceva lipseshte shi oricat ma-sh stradui nu reushesc sa umplu golul.

IMI LIPSESHTI. in sfarshit, duminica. m-apuca un avant muncitoresc timpuriu shi ma pun in mishcare… am frecat/ curatzat/ lustruit prin zona. imi fac de lucru. socializez. degeaba… tot NU eshti in proximitate. las ca nu mai e mult pana… alta saptamana de zilier pe plantatzie… not yet. pana atunci cei trei motani obezi pe care-i remarc cu oarecare condescendentza dupa a 5-a bere ma linishtesc in caz ca-mi faceam griji c-o sa dureze perioada de acalmie prin vastele apartamente proaspat curatzate de truda cotidiana a celor trei. sau doi? ce mai conteaza? UNDE ESHTI???

niciun semn. acalmie… complicata cu oarecare scadere ingrijorator de rapida a proviziilor. s-a lasat racoare, s-au stins ultimele lumini intarziate, s-au dus shi ultimele picaturi de rabdare trudita… somn ushor, iubitule! au mai trecut mai bine de 48 de ceasuri…

 shi a trecut shi 8 martie…

Vine primavara!!! Ninge.

ningea…    C: hei, uite, a-nceput sa ninga, R!   R: hm.   C: ninge!!! ninge marunt, R.    R: mda, vine primavara… ninge.

4.47 pm   R: J, look, it snows. isn’t it lovely?   J: yeah, it snows… hm… in my land it once snowed in March. strange…

5.36 pm C: pa, R!    R: pa, C. weekend placut!

7.53 pm ies din cladire. ninge. ninge fantastic, cu fulgi mari… ma albesc pana ajung la blackie. cum draq ajung acasa? ushurel, R. cu incredere. curatz cu entuziasm muncitoresc…inca un pic. gata. pornim. vezi in dreapta. merge… inaintam. ma simt ca intr-un crucishator, sec. XIX, noapte profunda, nu se vede la doi metri in fatza/spate… dimensiunile au devenit relative. plutesc intr-un spatziu uniform, diform, unidirectzional, cenusiu vag orange. ma-nabush…  aer, pls. calm. uite altzi nefericitzi prinshi in trafic. stam. bag a-ntaia. rahat! blackie se zbate in toate directziile ca o curva aproape de climax. am piz… calm. hai ca merge, pe toate cele doua-trei-patru directzii cardinale. inaintam chinuitor numarand centimetrii. inca un stop. ah, s-au aprins luminile batranei urbe… ninge si mai salbatic si lumina saraca, portocaliu jegos, nu face decat sa accentueze viguros ninsoarea dezlantzuita si ironicul negru al situatziei coloanelor de cai putere tarandu-se ca sclavii… vreau sa ajung draqului odata… kkt. n-am niciun fel de provizii… tre sa opresc si la minimarket. sunt p-a treia… in curba, tre musai sa schimb banda. hait… asta s-a lipit de curul vag planturos, frumos conturat si plin de curbe riguroase al lui blackie. avansam. gata, nu mai suport. ma bag. kamikaze… acum intzeleg ce simtzeau baietzii japonezi in al doilea… ne oprim. parca si scarba asta de ninsoare se mai domoleshte… pa draq! you wish! haidem…

am facut-o si p-asta. inapoi la blackie. am ajuns. i-am gasit loc de innoptat dulcinei si ma pornesc cu proviziile spre culcush. ninsoarea ma-nconjoara mirific. ninge. ca-n basmele susurate demult de-o voce calda langa gura sobei. ma simt ca atunci… si simt cum ma detasez de kilogramele carate, de mizeriile cotidiene ale traficului Marelui Targ, de uratzenia emblematica a blochausului tipic din epoca de aur…

e iarna si ninge. ninge convingator transpunandu-ma in cu totul alt timp, acum 2 veacuri si mai bine cand intr-o zi geroasa de iarna, pe o ninsoare la fel de feerica, calatoream in drum spre ceea ce avea sa fie Acasa pentru multi ani. imaginile se perinda rapid si ma transporta spre alta ninsoare, cand, iesind din casa unde intrasem in urma cu 15 minute, fericita sa ma adapostesc de ploia marunta si enervanta ca o soacra-mare, am amutzit pe prag, patrunzand intr-un univers alb, bogat, in care fulgii dansau vesel prin atmosfera de poveste. shi in care te visam, ca shi astazi, ca shi ieri, ca intotdeauna de cand mi-ai furat gandurile si le-ai ferecat adanc, in locul stiut doar de noi. noapte buna, iubitule! ninsoara s-a oprit demult, dar in mintea mea inca se-nvartoshesc fulgii nebunii shi ei precum nebuna e shi dorintza de a-tzi saruta din nou buzele calde.

si iar vine primavara…

Hello world!

Just another wordpress blog? No. It’s about atitude, solitude, anger, happiness, sourness, hope and all other human-related sensations and feelings.

Ladies and gents, pls. feel free to express ur feelings here. This is our very own fight club.