yellow is the thing…
Posted in cica politics with tags 20 de ani, frustrare, furie, furt, lipsa, mizerie, revoluţie on December 13, 2009 by ronnieşi s-a-ntâmplat. sau împlântat ar fi tot cam p-acolo…
Mi-aduc aminte cum era acum un an… când toată problema era de cu totul altă natură. Soul-related. Nowadays, money rulz… or not.
As they lack completely. Am ajuns să fac aceleaşi calcule pe care le făceam mai pe la început de carieră: asta-i prea scumpă, aici tre’ să mergem pe maximum de eficienţă, ce nu e de maximă urgenţă, nu există. So, all the struggle what for?
Cum de ce? Doar trăim bine. Unii care este. I don’t.
20 de ani. fix 20 de ani din ‘89. şi ce dacă? era o vorbă pe vremuri: la vremuri noi, tot noi.
La exact şi fix 20 de ani de când mulţi tineri nevinovaţi şi idealişti (poate prea idealişti şi prea curaţi) şi-au dat viaţa pentru o idee (cea de libertate) comunismul supravieţuieşte prin primul om din stat – acelaşi to’arăş care făcea temenele, rapoarte şi ce mai era necesar să-şi menţină funcţia de eşicher 3 pe care o căpătase de la măreţul PCR. O marionetă care tot cu Pile-Cunoştinţe-Relaţii hrăpăreţe a rămas. O marionetă jalnică care a mai reuşit să prostească o dată, bazându-se pe moştenirea “de aur” – doar tot omul crede în egalitate, lipsa corupţiei şi împotriva nenorociţilor moguli care sug sângele şi avuţia naţiunii. Parcă am mai auzit discursul ăsta mai demult. Penibil.
Unde e tov. Băs-escu acum? Când ţara se cufundă din ce în ce mai mult în rahat, unde e apărătorul drepturilor celor mulţi (şi neinformaţi şi repede crezători, asta ca să nu zic proşti că s-au uitat în cerul gurii negre şi s-au lăsat duşi cu formule simple ale propagandei comuniste) şi luptătorul-jucător-jupân, unicul, alt “cel mai iubit fiu” al ţării? Unde sunt măsurile necesare şi tot tacâmul de facilităţi pentru ca ţara asta să nu pice total în haos?
Linişte.
Liniştea aceea totală care precede furtuna.
Era o altă vorbă spusă de un om cu scaun la cap: Popoarele au conducătorii pe care-i merită.
Hai să trăiţi bine, tovarăşi! Cât veţi mai putea şi veţi mai avea fraieri care să pună osul la muncă pentru voi… nu mult îmi permit eu să opinez. Deh, galbenul era prea galbem, roşului i-au fost forţat suprapuse secera şi ciocanul, e mai bine amestecul. We have orange to sell. Who’s buying? Romania, of course. Pls, decide fast, first come, first served. And yes, we need sponsors, thank you for your kind “contribution” to our wealth. Orange health.
No further comment required.
PS. Cred c-ar cam fi momentul sa schimb headerul. Portocaliul a-nceput să-mi provoace greaţă, deşi până de curând era doar o culoare caldă, luminoasă.
rosu, galben si… portocaliu
Posted in cica politics with tags alegeri, consens, galben, incercare, jena, pdl, penibil, pnl, portocaliu, psd, reconciliere, rosu, scarba on December 5, 2009 by ronnieTrei culori cunosc pe lume…
A fost 1 decembrie. Ziua naţională a României, ţara în care am ales să mă întorc.
Din păcate.
Un 1 decembrie în care speram să mă odihnesc. Şi să mă uit la câteva manifestări de fericire autosuficientă, la fel de efemeră ca viaţa unui fluture rar.
N-a fost să fie.
1 decembrie. Activitate febrilă a agenţiilor de ştiri şi a media în general. Care media pregătită să prezinte câteva (puţine) momente emoţionante şi multăăă fasole cu cârnaţi şi peopleşi extaziaţi de proapăta îngurgitare a bunătăţilor gratuite. Prefiguram cum o să caut înfrigurată canalele 90+, oscilând înre diversele Discovery, NGC şi History.
Greşit.
1 decembrie. Încercare de reconciliere, mai mult sau mai puţin fericit localizată în spaţiu. Deşi, în definitiv, de ce nu? Ce are stimate d-re/d-ne/stimaţi d-ni alegerea unui oraş cu anumite conotaţii? Un oraş emblemă pentru Revoluţie. Aceea, unica, Revoluţia însângerată din 1989. Restul sunt diversiuni organizate abil şi de bunicuţă şi de colegul de training moscovit, tov. destoinic Băsescu T. Evident, o “faptă ruşinoasă”, un furt sau încercare de monopolizare a emblemei unice, a simbolurilor fundamentale ale unui oraş martir. Unicul de altfel. Noi nu ne vindem ţara! Şi nici simbolurile.
Oare?
O bătălie fermă, constantă şi susţinută împotriva comunismului şi a tuturor tarelor pe care le aduce cu sine! O intrasigenţă extremă faţă de comunişti, de nomenclaturişti, securişti, colaboratori, activişti şi turnători! Moarte comunismului şi camarilei care a asuprit poporul şi a supt sângele mai eficient ca lipitorile!
Corect. Aşa se justifică reacţia virulentă care s-a născut din opresiune şi toată umilinţa şi lipsurile pe care le-au îndurat acei oameni care au crezut întotdeauna în valorile universale de libertate, drepturi şi obligaţii, stat de drept, decenţă.
În 1989. Şi după, până în momentul în care apele s-au mai aşezet. Şi aceiaşi oportunişti (foşti comunişti, foşti nomenclaturişti, foşti securişti, foşti colaboratori, foşti activişti şi foşti turnători) au căpătat glas şi tupeu. Şi şi-au crescut puii, în (non)valorile parvenitismului, tupeului şi speculării. Vivat România post-decembristă!
Revenim. 1 decembrie. Ziua naţională a României. Zi în care nişte oameni vin şi fac un pas (un prim pas) într-o direcţie unică, neexploarată (niciodată) în mâdra Românie: reconciliere şi ajungere la un numitor comun venind din medii, concepţii şi certitudini complet diferite. Arta compromisului real. Acel compromis care urmăreşte consensul. Consens, aproape consens. First time in Romania.
Versus…
O bătălie fermă, constantă şi susţinută împotriva comunismului! Moarte comuniştilor şi camarilei care va să asuprească şi să sugă sângele poporului! Moarte mogulilor, păpuşarilor care…
Atenţie! 1 decembrie 2009.
Deşi n-aş fi zis. 20 de ani după ce oameni tineri, bătrâni, copii, în nebunia lor ultimă (pentru că n-au mai apucat să facă altceva, fiind seceraţi în tumultul şi negura (care niciodată nu va fi risipită) acelor vremuri încrâncenate) au ieşit în stradă împotriva comuniştilor, nomenclaturiştilor, securiştilor, colaboratorilor, activiştilor şi turnătorilor. Şi a unui dictator, alt preşedinte “jucător”/şef al CSAT/şef al armatei etc-etc-etc, mult iubit “fiu” al naţiei etc-etc. Un altul, înaintea altora. Înaintaş al unora mai recenţi.
Şi cam aşa: roşu+galben+albastru (cravata unui anumit candidat în mirifica confruntare (că dezbaterea a lipsit) din 03 decembre AD 2009) vs. portocaliu.
PS. eu ştiam că portocaliu=roşu+galben. întrebarea ar fi: cam cât roşu şi cam cât galben la catindatul, tov. Băsescu T.?
Vorba unui clasic: That is the question.
PPS. Era o întrebare în acei ani. Care rămâne. Cine-a tras în noi, tov. nomenclaturist Băsescu T.?
The democratic deficit
Posted in cica politics with tags birocratie, bureacracy, deficit, real economy, state on October 31, 2009 by ronnie- part 1 Today about budget, expenses, income and public servants – economic failure root of democratic deficit
De o vreme vad tot mai des o infruntare violenta intre conceptele de economie “reala” si birocratie. N-o sa reiau aici ”argumentele” naive care aduc al dracului a ilustrare perfecta a mentalitatii “supreme”: “sa moara si capra vecinului“. Nu sunt nici pe departe avocatul sistemului birocratic de tip stalinist nou care guverneaza instutiile statului roman. Sunt doua lucruri pe care vreau sa le subliniez:
1. a privi sistemul birocratic strict ca cireada (multime de elemente de acelasi tip) denota o capacitate mentala avansata pana la genunchiul broastei si o dorinta incredibila de a avansa “with blinkers on” din partea celor care nu cunosc (si nici nu fac vreun efort sa cunoasca) realitatea din administratia publica
2. a sustine masurile de reforma a birocratiei in plina criza economica, prin reducerea aparatului birocratic si scaderea cheltuielilor publice, fara a implementa masuri complementare de stimulare masiva a investitiilor private si publice, duce la colaps economic si social.
Dorinta ardenta si bucuria paguboasa a unora fata de perspectiva mazilirii bugetarilor imi aduce in minte un tablou simplu:
E cam asa: suntem cu toti intr-o barca. Barca e carmita de marinarul sef care insa doar da ordine. Pe barca muncesc multi marinari, de la mus pana la adjunctii capitanului. Marinarii fara grade au mare raca si pe ofiteri si pe cei de la cantina, pe ingineri, pe cei de la aprovizionare, de la paza si de la previzionarea vremii. Intr-o buna zi, ofiterii, cei de la cantina, de la aprovizionare, inginerii, paznicii si meteorologii sunt debarcati in primul port deoarece capitanul a decis sa reduca cheltuielile. Raman doar marinarii de rand si capitanul. Si barca care o porneste cu un echipaj plin de entuziasm spre urmatoarea destinatie. In acest timp, spre barca se indreapta un taifun (de care cei din barca habar n-au ca nu mai au meteorologi). Vine seara si capitanul da ordine privind stabilirea cursului si pleaca sa doarma. Marinari, obositi de cata munca depun ei (si numai ei) merg sa doarma si ei, ca doar capitanul a decis cursul. Toata lumea doarme bustean cand corabia incepe sa se miste sub primele semne ale taifunului. Oamenii dorm in continuare, nimeni nu se sesizeaza pentru ca paznici nu mai sunt. Taifunul loveste din plin barca. Read more »
the goddess admin
Posted in cica politics on October 28, 2009 by ronnielong time, no see. or word as a matter of fact.
didn’t feel the need to. the real world takes too much of my time. that would be one reason.
the other one is that this blog was meant to be and still is a fight club. i had nothing to fight about: i had a perfect state of mind (mostly due to my husband, thank you Horia
) and i didn’t feel to fight (or express my flusters publicly, mainly ’cause i didn’t have any).
yet, the little (exarcerbated) cabotine inside felt the need to check what the f…k happened with the blog.
and here i am, a newby again, with a new rage, perhaps much more powerful than the rage in the past: mmm… Politics…
right. i’m not gonna start with an analysis. actually there’s no analysis at all. i don’t feel (want) to. it’s just pure personal “final” judgements. here it goes:
none of the political spectres represent me. at all.
the brains behind of all competitors campaigns should take a brake (right, like in the kitkat advertisement). the discourse (all and any of them) sucks and is worthless.
what do you do when you find you have no one to vote for?
don’t say good question. it doesn’y count.
simple: just go for it!
wish me luck. i definetely think it’s time for a change. or, better said in English: TO CHANGE ( active voice)
and i’ll just melt in the politics messy reactor to try and change something. that’s a final decision. would you vote for?
too much is (still) too much to bare
Posted in cica politics on April 4, 2009 by ronnieand i ain’t stupid. nor dead. yet…
mare circ mareeee… mascaţi, SPIR şi un pic de pane et circus, aşa ca pentru români. că, deh…
băăăăă, da PROŞTI ne cred. şi dau vârtos cu praf în ochi ca să nu…
altfel a mai apârut un “erou”. exact, acelaşi Gigi. războinicul luminii mai la întuneric. ce banc cretin, cu mult iz de ieftin şi murdar. ca mai toată politichia româneasca, scuzaţi termenul politichie.
să ne-nţelegem: nu mi-a fost niciodată simpatic gigi. că omul e un infractor, dovedibil de altfel, uşor, cu puţină străduinţă, e clar. DAR…
de aici până să te legi de un rahat, mai mult sau mai puţin justificat şi dovedit şi să acţionezi discreţionar, ignorând complet legea (aşa proastă/strâmbă/incompletă cum e ea) pentru o etalare penibilă de putere efemeră e de kko punct
e prost dacă nu foloseşte enormul capital de imagine pe care tocmai i l-au servit pe tavă nişte minţi cretine, din spatele aceluiaşi, neschimbat, mai nou cu pretenţii de diktator. paranteza mai mult k decat dictator închidem paranteza
dacă mâine ar fi alegeri, turul 2, băseluţ vs. gigi, cu părere profundă de rău (fizic) vă anunţ că aş vota gigi. asta e…
no further comment















