un soir, une fois

- un alt fel de altfel -

warning: like most of the posts on his blog, this is a pamphlet and should be strictly treated as such. if you do not enjoy the given type of writing, make me and yourselves a favour and push escape key a.s.a you read that. the (not at all) humble author.

bloc. blocuri. vorba unui cunoscut – cartier rezidenţial (adică unde îşi au rezidenţa oamenii munci, da, cu 1 i). etaj terminal, garsonieră confort, neeenţial care. personaje… să le luăm pe rând. 1. scriitorul-profesor-potenţial academician-dintotdeauna critic-mic la stat şi purtări vis-a-vis de consoartă şi negrişorii pe care-i priveşte cu condescendenţă deplină şi deloc mulţumitoare (nu spun nume, persoană importantă în cerc. care cerc? eh, Cercul…) 2. prietenul 1 fost jurnalist-actual om de afaceri prosper-afabil şi plin de bunăvoinţă faţă de primul (îi apreciază capacitatea mentală şi cunoştinţele vaste acceptându-i facil minusurile comportamentale) 3. prietenul 2 regizor-uşor mai mult stresat de treaba urgentă de rezolvat înainte de începerea filmărilor-fumător convins 4. amica prietenilor-dispreţuitor-superioară-distrată şi fascinată de peisajul mirific creat de un nesperat spaţiu între locuinţele mizere create în epoca de aur de tristă amintire-fumătoare la fel de convinsă. ah, am uitat nr. 5: consoarta-profesoară-complet umbrită de fălnicia geniului luminat descris sumar la nr. 1. asta e. să purcedem…

prieten 1: ăsta e, mă, blocu’…

prieten 2: nu mai ţin minte.

se intră. se urcă. se sună la uşă. uşa se deschide. nr 5-politeţuri-direcţionare amabil-fermă căte cameră. unica, 4 pe 3,5. metri.

alte politeţuri-pasat cadou-priviri critice ale nr-ului 1, buză superioară ridicată elocvent dimpreună cu sprânceana dreaptă. în fine, se admite…

aşezare aleatoare pe cele 3 scaune, pat şi o pernă trântită sugestiv pe linoleana de colecţie, îmbogăţită pe alocuri (dar nu în acela) de 1 buc covor şi două preşuri gen ikea tranzacţionate în obor.

asistenţa ia loc. se îndură şi guru… care binevoieşte să-şi depună preţioasa făptură pe macatul, model A.D. 86, de pe pat. formule de start ale conversaţiei-interes vădit faţă de evoluţia împricinaţilor-bla-bla. brusc… atac frontal pe temă al nr 3.

rupere a grupului perfect eterogen: nr 3-4-5 părăsesc incinta (puţin) primitoare a camerei (fiind unică ar merita o majusculă, nu?) pentru a se refugia în balcon, respectiv chicineta numită pretenţios bucătărie. conversaţii paralele. nr. 4 contemplă obsesiv spaţiul de fo 4000 m populat de câteva garaje, flancat din cam toate punctele cardinale de blocuri aliniate soldăţeşte. un spaţiu diform, deformat de urâţenia aproape emblematică a nepriceperii şi dezinteresului uman. o ruptură între blocurile gri şi o mulţime de beculeţe portocalii se înşiră mirific. oranjul e rupt brutal de ceva albastru metalizat. oare unde sunt luminiţele şi pata albastră? nr. 4 e total dezorientată de când s-a tot învârtit în caruselul străduţelor dosnice dintre blocuri. aceleaşi. gri. şi altă ruptură… alte luminiţe portocalii şi o clădire zisă modernă, citeşte bloc diform, perfect funcţional, fără stil şi căpătâi, de birouri. verde… uşor irizat cu ceva alb-argintiu-metalic. în ansamblu, arată ca un colţ de capitală/oraş modern, european. ruptura 2, evident…

oile rătăcitoare revin în sanctuar. discuţie profundă despre originea polonezo-boierească şi princiară, după mamă, a numitului Eminovici. da, dom’le, nenorociţii ăia parveniţi de Vlahuţă şi Caragiale, ăştia, dom’le, adevăraţi criminali, ei au stricat şi mistificat imaginea… ăăă… Poetului…

- tatăl tău a fost activist? (nr. 1)

- (hotărât şi apăsat, cu o umbră de dispreţ şi superioritate) nu. (nr. 4)

- eşti sigură?

- (ferm) da, sunt.

- de unde ştii? nici măcar nu erai născută pe vremea aia. (nr.1)

- sunt sigură.

- auzi, dom’le, e sigură… (nr. 4 i-ar cam fi zis că nici el. nu era născut sau, oricum nu tocmai capabil să… anyways… passons, cette fois)

nr. 1: da… şi, cum spuneam, toate lucrurile sunt interconectate… pierdere bruscă de interes din partea nr. 3 şi 5 care-şi continuă conversaţia anterioară. eforturi politicoase ale nr. 2. plictis şi reverie ale nr. 4. nr. 2: mai pune-mi nişte ţuică…

nr. 1: … şi uite-aşa am avut şi noi 11 septembrie înainte de 11.09… întrerupere, nr. 5 întreabă timid dacă nr. 4 mai are nevoie de ceva. enervare subită, dusă subtil spre infarct sau, măcar, atac cerebral a nr. 1:

- ce rost aveau cuvintele astea? nr. 5 se face mică sub mustrarea consortului. erau esenţiale??? sictir subit al nr. 4, care, însoţită de nr. 3, evadează cu succes din atmosfera stătută în locul (intim, altfel) cu privelişte urbană şi o idee post-post-post-modernă (cam ca-n Pollock. Jack. nu, nu whisky-ul… poate, nu încă.) 

altă contemplare. fulgere răzleţe într-o bucată de nor. culori intense, nocturne, cer înnorat şi miros puternic de ploaie. cadru încărcat afară, ca şi înăuntru. înapoi la cutie.

- şi, uite aşa, toate se întretaie… înţelegi tu? (nr. 1)

- îhm… (nr. 2) [discuţie plată despre cunoscuţi care, vezi tu, nu mai fac ce.. şi cum... altă evadare pe balconul minuscul spre un orizont aproximativ, mai mult ghicit în peisajul muncitoresco-proaspăt promovat în capitalismul sălbatic de tip atipic balcanic]

nr. 1: şi erau familie de boieri. să spună şi D. nr. 5 (ca la şcoală): de erau. şi mama lui era prinţesă. deci, dinspre mamă, era prinţ.

nr. 3: aşa… ce faci, D? nr. 5 (umil): îl ascult pe G [a.k.a nr. 1].

nr. 1 (spre nr. 4): ai auzit? îl ascult pe G.

nr. 4 (sec): păi şi ce să facă?

nr. 1: mda, ai şi tu dreptate…  ce să facă?

moment de respiro în locul deja intim, mişcare a diverselor personaje, care pe balcon, care prin cameră (unica), care prin bucătărie, care pe la baie. final fulminant al unei conversaţii profunde (acelaşi leit-motiv. sau poate ar trebui să pun pluralul: leit-motive. ideile, vorba aceea, în definitiv, sunt puţine. dar fixe. ah, marotele… dar asta e o discuţie mai amplă pe care o vom discuta sau nu, ulterior)

înapoi la lopată.

nr. 3: totuşi să te uiţi pe lucrarea pe care-am adus-o… să-mi spui sincer ce părere ai…

întrerupere, nr. 1: păi, mă uit. din start… titlul e greşit… gramatical vorbind… unde nu sună nicioadată. clar. spune-mi ce sens are nicioadată? … unde nu sună. şi atât, pricepi?

nr. 3 (virulent-defensiv): lasă, mă, G, că asta nu-i literatură… un scenariu e altceva… un scenariu…

întrerupere foarte abruptă şi voit nepoliticoasă a nr. 1: măi, băiatule, am citit scenarii pe vremea când tu…

nr. 3 (prompt): păi, atunci, ştii… deci, lasă-mă cu gramatica şi altele. ăsta e un scenariu… priviri complice ale nr. 2 şi nr. 4. se sună plecarea, discret.

nr. 1 (decis, către nr. 2): ţi-a dat comanda de plecare!

nr. 2 (vexat): cine?

nr. 1 (dezvoltând cu succes mania conspiraţiei, un complex de inferioritate pregnant, frica de a fi singur, alt complex, de superioritate, mania activismului şi securiştilor complotând împotriva clasei muncitoare, o durere ascunsă de stomac – provocată de îngurcitarea celor cl de ţuică şi altele): am văzut io… când ţi-a dat comanda…

nr. 2-3-4 complet sideraţi schimbă priviri mirate şi vag îngrijorate: oare muşcă? nr. 5 are aceeaşi expresie albă, deja familiară.

paranteză: nr. 3, pe drumul de întoarcere, despre nr. 5: D, săraca, nu prea înţelege. i-am zis un banc şi a rămăs stană, aceeaşi expresie… incredibil. nr. 4, maliţios: mda, potenţial tocmai ce-ai găsit subiect pentru următorul lung-scurt, după pofta inimii. nr. 2 şi 3 râd. de ce par ( şi, de altfel, se simt o idee (mai mult) stânjeniţi şi ruşinaţi? poate pentru că albă şi stană, dar nr. 5 e bună la suflet şi oprimată? just asking. închidem paranteza.

priviri siderate. pantonimă reuşită, comici făr’ de voie au ţel. tranşare definitivă şi irevocabilă a problemei. se pleacă.

despărţire. politeţuri. regrete nesincere şi o imensă uşurare când liftul coboară butucănos. drum spre casă, adevărată eliberare de povara unor suflete meschine şi diforme prin neputinţa de a fi sincere. geniul şi umbra. i will (definetely not) miss their (so called) company. mda, altă seară, odată… o singură dată…

noapte bună, boieri duneavoastră, dacă v-a plăcut povestea, v-aşteptăm şi altă dată.