small stuff

am onoarea sa va anuntz ca sunt fericita!!! nu, n-am cashtigat la loto… inca. shi nici nu s-a intamplat. nu inca.

anyways, revenind. sunt in plin avant orgasmic mi-am mai luat o jucarie!!! de fapt, doua. deci am treaba, da?

si am retrait bucuria de a fi tanar si sa nu-tzi pese de nimik shi nimeni, sus, la motoare, unde n-am mai ajuns de nu mai tzin minte cand. ba, tzin. era prin august anul trecut. imi revine in minte, cu incapatzanare, o anumita seara…

sa trecem. senzatzia retraita acum e prea intensa shi imi provoaca rememorare. acea rememorare de care incerc cu disperare dementa sa scap, haladuind prin locuri diverse. aia care nu ma lasa sa respir shi care scoate la iveala toata rautatea inutila shi meschina in anumite momente. fac ce fac shi mintea imi zboara spre acea zona minata pe care o fentez de un timp. deci…

sa revenim la lucruri serioase… jucarii!!! al treilea sunator din colectzie shi wireless net, ca, deh, ce ma fac io fara net cele cate zile ma duc sa ma luminez la soarele binefacator si aerosolii marii celei negre. 34 de roni shi fagaduintza solemna ca mai cotizez inca doi ani shi iata-ma cu jucariile in drum spre casa. unde constat ca telefonul n-a venit la pachet shi cu microcard. nu-i nimik. mi-a ramas cardul intact de la pushelul care a decedat intr-o anume zi de toamna cand ma suna… eh, nu, ca sunt masochista. am comis-o iar. ce dracu am? mai devreme ma mancau deshtele sa scriu mesaj. ma incerca un gand dement shi ma incearca de ceva vreme. de cand… acum, oricat ma lupt, mintea se agatza de orice cuvant cheie pe care nu vreau sa-l rostesc. it sucks and, at least sometimes if not most of or always, i’m complete genuine 100% idiot. shi pa subsemnat il doare, vorba unei amice, la bashketzi. mda, cu varsta, maica…

ce voiam sa impartashesc aici era acea senzatzie ciudata de fericire nascuta din lucruri simple shi marunte. pe care n-am mai simtzit-o de ceva vreme. e curios… imi aduc aminte de un truism recitit recent prin scriitura unui cunoscut: viatza e formata din lucruri marunte de care nu te bucuri decat cand treci prin anumite perioade, in genere numite de kko. probabil compensatzii mai mult sau mai putzin shterse care sa actzioneze ca un drog alinand rana in plina desfashurare. ce mai conteaza?

imi spunea o prietena, mai acum 2 zile, ca a detectat multa durere, revolta shi sarcasm in ceea ce am postat aici. shi m-a intrebat foarte serios daca asha vad eu viatza shi daca asta e modul in care ma raportez la evenimentele exterioare shi la fiintzele care le provoaca. i-am raspuns ca fac, pana la un punct, ceea ce facea shi cioran. ma descarc. asta era esentza fight club-ului initziat. shi m-a uimit, encore une fois, cat de putzin shi ineficient reushesc sa transmit anumite stari/senzatzii/trairi, cel putzin in relatzia cu anumitzi oameni. ce scriu e doar o parte din ceea ce simt. shi ca orice gand pus pe hartie, vorba vine , hiberbolizeaza o anumita sau anumite trasaturi/evenimente/ oameni, pe care autorul activitatii cognitive sau subconshtiente vrea sa le marcheze ca importante. cum zice shi warningul postat recent din motive de rezon: it’s all about mocking and getting (at least partly) some kind of relief. unora le place jazz-ul. altora sa picteze. unii simt nevoia sa citeasca, sa mearga la o piesa buna sau la un concert. io ma descarc/relaxez cum pot. living and then writing. in definitiv, la final, raman doar amintirile. frumos ar fi ca cele placute sa predomine… non, rien de rien, non, je…

and another one…

http://www.youtube.com/watch?v=psvCUWzecGo&feature=related

long time, no see! shit happens.. shtitzi continuarea…