black costinesti – first day

27/07/08, orele 4 şi ceva, după-amiaza, undeva, în drum spre mare. ploaie torenţială de nu vezi la 5 m faţă-spate. coloana se mişcă. ai zice, din inerţie.  şerpuieşte ca un dragon fantastic spintecând vitejeşte torentele de sus, de jos şi din lateral. plouă, plouă… simt că explodez… avansăm cu viteza periculoasă de 45,3 la oră. mă doare capul de-aş omorî cu plăcere şi celeritate pe oricine. şi mizeria asta de drum nu se mai termină. în plus, a trebuit să blindez limuzina, să nu plouă pe bunătate de tapiţerie. din piele. prevăzută cu găurele pentru opţiunea “încălzirea scaunelor”, dar fără a poseda opţiunea ca atare. uffff… i know, life… am omis să zic că sunt claustrofobă? şi, ca o încununare, în ultima vreme, bântuită de anxietate? detalii…

am ajuns. 4 ron la barieră… încă 20 de minute de orbecăială. am găsit/ m-am instalat (e minunat-not, e la parter şi are o vedere superbă spre terasa unde înfulecă, la diferite ore, diverşi. în plus, are minunatul avantaj că nu posedă gratii, recte orice fiinţă cât de cât înzestrată cu un minim intelect şi capacitatea de a se deplasa poate să viziteze şi să colecţioneze bunurile din vasta chilie repartizată dacă nu execut un regim strict de cerberă protecţie a celor câteva gadgeturi-deviceuri proprietate, încă, personală). am mâncat/ am plecat la vânătoare… şi cu greu am vânat nişte flaconaşe de tinichea la un preţ cât de cât decent. cu ocazia asta am vizitat la pas nemaivăzuta locaţie… cu iz de obor – varianta strict cocalarească, unde kitsch-ul e marele senior şi preţurile de Coasta de Azur, minim Monaco. wonderful black costineşti. ocoliţi cu încredere.

ah, era să uit… i’m tagged. la propriu. şi cronicarul îşi făcu datoria şi anunţă nobila societate că în anul Domnului 2000 şi 8, luna lui cuptor, a douăzecişişaptea zi, mândra domniţă a căpătat brăţară aleasă. de plastic, verde. de nu se poate scoate şi tre’ purtată neîncetat ca să pot să ies şi, eventual, să reintru. mare ţi-e grădina, Doamne… totuşi, de ce eu, aici, acum?

muzica se-nfiripă vesel din cele 4 puncte cardinale într-o armonie cacofonică aproape perfectă. am pus la maximum căştile, doar-doar o să aibă întâietate Vivaldi, săracu’. şi… este!!!

ah, nu… calamitate!!! mă trece… deh, nature calls. shit-m… f…-merde-kkt. înşfac cu încredere umblătoru’ cu tot cu maus, căşti wless, modem 4 mobile net, telefon şi card SD şi o pornesc dârză ca o spartană, trântesc laptopu’ and co pă pat şi o tulesc ca o floare gingaşă în Acel loc ( de 1,7 pe 2,13 fix). done! încordare calculată a falangelor care se-nfig hulpave în tehnica modernă de comunicaţii cu tot cu anexe, joc de glezne alert între pat şi balconul unde tronează scaunul (de plastic, alb şi perfect neconfortabil) dimpreună cu “măsuţa” (tot albă, de plastic şi îndeajuns de joasă pentru a te obliga să stai cocârjat/ă) … and we’re back in business…

schimbare de registru – trecem pe hard rock, 60s şi grunge. şi pe uitat pe la alţii că mi-a înţepenit coloana de atâta “creaţie”. o noapte la fel de senină!