Friday

vinerea mare. o dupa-amiază calmă, de început timid de primăvară, aşa, mai târzie. clopot care sună, atmosferă evlavioasă, cântece de la basilica din proximitate. consortul doarme dulce, înnodat în poziţii imposibile, de contorsionist pasionat de frumuseţea imposibilei sforţări, încolăcit artistic, împrăştiat pe tot patul.

un calm ciudat, de viaţă la ţară molcomă sau suburbie parisiană cochetă, dă farmec verdelui de-abia înmugurit şi razelor solare care îmblânzesc cenuşiul aceleiaşi urbe.

bate de 8. ne reunim - el încă obosit (de somn), io frântă, cu o dorinţă ardenta de a trage pe dreapta măcar pentru 3 secunde. draci, de-abia acum începe viaţa. e 9 fără 20, la dracu, tre’ să clătesc văcseala şi să apuc să mă usuc (măcar parţial) până la o oră decentă (gen 10), că poate ajungem şi noi la întâlnirea de 9-9.30 pe la 10.30 cel târziu.

orele 10.10 trecute. în sfârşit herghelia se dezlănţuie temperat (două gâlme faţă-spate, dreapta) şi la 10.31 ajungem la locul cu pricina. ratez cu nonşalanţă locul şi ne staţionăm vis-a-vis, în cu totul altă tabără. în fine, rectificăm eroarea impardonabilă şi traversăm lansat bulevardul până în partea care ne interesa. aici, mulţi cai putere, ceva pasionaţi şi cam 0 cunoscuţi. telefon urjent lui Z să-l întreb cam pe unde şi cam când. confirmat că 3 minute. sosit aproximativ 1,24 mai târziu. prezentări, politeţuri, regulament club, bla-bla pentru a linişti bărbatul cum că fomeia e “pe mâini bune” (roţi ar fi mai potrivit, dat fiind specificul).

şi au fost. ceva discuţii, ceva conversaţii, multă vizualizare… admirativă a “bestiilor” agresive. întrebătoare şi uşor confuză a membrilor faţă de ciudata care… ce să faci dom’le dacă femeia vrea racing?  înghiţi în sec şi zici: sigur, dragoste. dar nu acum. şi nu aici. la primele legale. eu simţind că turbez pentru că nu ştiu când ar putea exploda gumele şi pentru că ar cam fi câteva probleme de ordin tehnic (citeşte o sublimă lipsă acută şi cronică de finanţe) de rezolvat înainte să o scot în lume.

pe Blackie, că despre dumneaei e vorba. altfel oameni dechişi, întrebători, e drept, şi uşor reticenţi (de’, experienţele mai puţin îmbucurătoare anterioare) însă oneşti şi gata să primească un nou membru. chiar dacă e o doamnă, ce… şi chiar dacă limuzina nu-i “tunată”. încă. urmează…

thank u, Z. for all.