si zici asa…
because they are. still here.
Minuscul tratat de economie (primară) pentru privaţi/bugetari/pensionari/asistaţi şi alte categorii din minunata Românie în colaps
De vreo câteva zile, mă tot gâdilă neplăcut la urechea muzicală o voce (complet disonantă în gama de revendicări-manipulări-erezii-fantezii-lins apăsat-disperare-revoltă-nepăsare). Să-i spunem tov. X.
Şi vine tov. X la TV-eu şi cuvântă: ”soluţia stă în muncă. fără muncă nimic nu se va întâmpla…”
[până aici parcă n-am cum să nu-i dau dreptate. really]
“trebuie să muncim mai mult în ţara asta”
[idem]
“ş-atunci soluţia e următoarea: să se muncească 6 zile pe săptămână, să producă, dom’le…”
WTF???
cre’ c-am pierdut şirul… să recapitulăm: să muncim mai mult (corect!)… să muncim 6 zile pe săptămână, să producem…
what?
N-am mai auzit o chestie atât de cretino- comunistă de ceva vreme: să producem…
Să producem ce, tov. X? Si, mult mai important, pentru cine?
Producem, de produs, nu asta ar fi problema fundamentală. Şi vindem CUI?
[precizare: eu de concepţie ultra-liberală. revenind]
Să producă ce şi să vândă cui, tov. X? Variantele sunt cam aşa:
1. în România: dacă doar majorăm volumul producţiei (doar de dragul de a produce) producem pe stoc (aşa cum corect a menţionat partenerul de discuţii din aceeaşi emisiune – un lider sindical, de altfel). În condiţiile în care puterea de cumpărare scade, omul (care nu e statul, inconştient) fie îşi va diminua consumul pentru a compensa scăderea, fie (urmând exemplul statului) va cumpăra pe datorie, până la un punct însă. În primul caz, consumul scade, producţia rămâne stivuită. În al doilea caz, producţia ajunge în final la bănci (executare silită) care încearcă să o vânda pe nimic. Deci, preţul scade, încasările aşişderea, producţia ori se reduce, ori producătorul e cu pluta.
În concluzie, a produce mai mult fără acoperire în partea de cerere e curat cretinism. so, what to do? sell abroad.
2. să presupunem că vorbim de export/desfacerea producţiei pe piaţa UE. tov. X, mata omiţi un lucru esenţial. nu produc ca să produc, ci ca să vând şi să am profit. recte, ca să vând (şi să am profit) trebuie sa fac produsul vandabil ŞI să depăşesc prin ceva concurenţa/ competitorii (calitate mai mare, preţ mai mic, mix de cele două şi mult-mult marketing, adică bani investiţi).
Concluzia, evidentă şi pentru un copil preşcolar, perfect obscură unui om prosper din top (poziţia 42 – Capital 2009): producţia nu rezolvă problema.
Managementul ar putea. Dacă ar exista…
Dacă şi cu parcă.. Banc vechi, nu-l mai reiau aici.
***
Şi mi-aduc aminte că-n ’89 se cânta: aţi minţit poporul/cu televizorul.
Atunci ca ş-acum. Doar că…
[ca-n bancurile de pe Erevan]
acum televizorul e plasmă/LCD/LED, după puterea de cumpărare (în cădere liberă, a tuturor), coane’ Fănică.
Şi că acum nu atât conducătorul iubit, cât sponsorii se înghesuie cu programarea neuro-lingvistică.
Hasta siempre, Comandante…
Ca tot omul, că tot e la modă, vin în sprijinul statului (care doar m-a jegmănit, mi-a înşelat aşteptările şi şi-a bătut joc de angajamentul pe care mi l-am luat (în anumite condiţii, de atunci de 1000 de ori schimbate, deci merită sprijinul meu): reducem taxele şi acordăm facilităţi fiscale.
Vor sări repede unii (portocalii îndeobşte, dar nu numai) că o să se fure (ah, impesonalul, mânca-l-ar… cât de mult îl urăsc. Întotdeaune cineva face/drege/ia nişte şi implementează decizii). Fenomenal/nemaiauzit/unic: şi se va fura!!!
Exact şi fix la fel capână acum. Ba, poate mai puţin.
Să spun şi de ce cred asta. Pen’ că…
Si până acum, ce plm au făcut? Toţi - de la marii afacerişti – care merită să ajungă acolo unde le e locul (puşcărie) până la angajaţii din privat care au acceptat să declare una şi să încaseze alta – da, tot furt se numeşte şi, da, ne afectează pe fiecare dintre noi). De la marii întreprinzători din Top-ceva până la buticarul care declară cam 75 (exagerez, ştiu, de fapt e vorba de max. 60%). TOŢI.
Diferenţa în volumul încasărilor la Bugetul se Stat e simplă: constă în percepţie – parte fundamentală a ştiinţei sociale, economia:
[ca să exemplific, voi vorbi la persoana întâi]
- dacă eu percep nivelul dărilor ca fiind suportabil, există o probabilitate mare să prefer să plătesc taxele mai degrabă decât să nu (fiind conştientă de consecinţe, adică încadrarea în acele art. “simpatice” ale Codului Penal şi Codului de Procedură Penală);
- dacă ele mi se par exagerate, voi căuta o metodă de a folosi tertipurile legale sau, în lipsa lor, voi eluda plata (în acel moment fiind predominantă percepţia că trebuie să supravieţuiesc, mai presus de orice alte norme scrise sau nescrise).
Atât.
May 22, 2010 at 5:17 am
Pt ca tot m-am pornit sa critic si pt ca a mai trebuit sa intru si sa-mi fac cont pai sa zic: Nu stiu cine e x si nici daca e ceva de capul lui. si un ultim disclaimer nici nu sunt pentru saptamana de munca de 6 zile ( ca eu oricum nu muncesc dupa norma ci de peste doua ori mai mult oricum) insa 6 zile norma inseamna pentru angajatori (cei carora li se aplica norma de munca) calculand in mod somplist cam 15% mai putini angajati. pentru aceeasi productie. aia care se exporta sau ramanea in tara. ceea ce inseamna costuri mai mici ceea ce inseamna preturi un pic mai mici ceea ce inseamna cerere un pic mai mare bla bla bla crestere economica.
Razvan
May 22, 2010 at 10:01 pm
Ma bucur ca ai intrat sa continuam discutia aici. Ce spui tu ar putea fi una dintre solutii in conditiile in care ar exista un SCOP. Evident, al politicii guvernamentale.
Ceea ce m-a infuriat pe mine la discursul populist (ca sa nu-i zic ipocrit al lui Prigoana – el e tov. X) e ca nu porneste de la un scop detaliindu-l ulterior pe prioritati si masurile practice aferente. Dimpotriva, la comanda politica sau din pur impuls personal (atentie nu judec cauzele pentru care a emis o judecata de valoare pentru ca mi se pare o pierdere de vreme, ma limitez la a comenta opinia emisa), sus numitul vine cu o idee pe care o tranteste ca bolovanul, fara o analiza prealabila cauze-efecte si fara o justificare a necesitatii si oportunitatii. Spusa sec nu pare decat o alta masura hei-rupista fara sens economic.
May 22, 2010 at 11:29 pm
Oopps. Si mie mi se parea Prigoana unul dintre oamenii pe care de obicei ii pot asculta fara sa-mi vina sa inchid fereastra – eu tot ce vad vad pe laptop – sau sa dau sonorul la minim.
Ce ma sperie pe mine este ca cei care traiesc din banii de la buget – bugetari + o mare parte din pensionar, sunt mai multi decat cei care traiesc din bani facuti in sistemul privat. Ca urmare, aritmetica spune ca daca sunt destul de vocali vor darama guvernul, alageri anticipate si dupa…masuri de stanga. ca urmare singura solutie este sa-i pacalesti pe bugetari cum ca pt ei e mai bine sa nu creasca taxele chiar si pe termen scurt, ceea ce evident nu este adevarat sau sa poti sa mergi impotriva electoratului. Ceea ce este greu de facut si nu-i vad pe liberali reusind sa treaca peste ura strategica a lui antonescu catre basescu.
Bine eu recunosc ca fac parte dintre cei care voteaza in bloc cu PDL si Basescu, deocamdata pt ca simt nevoia unui alt partid pt ca astia par incapabili sa impuna niste politici sanatoase. Revenind la trantit idei cred ca asta se intampla la tv. Eu nu vad nicio discutie temeinica cu argumente fara aberatii spuse din cauza de origine politica samd. Asa ca nu ramane decat ca fiecare sa tranteasca rpd ce-l duce capul sau ce i-a spus partidul urmand ca noi sa distingem dupa posibilitati intre cei pe care-i duce capul la scos idei cat de cat valabila si cei pe care-i duce capul la scos idei care sa convinga prostii. Nu ma astept ca politicienii sa nu fure. Ma astept insa sa existe riscuri. Si de asta am votat eu cu Basescu pt ca mi se pare ca acum, indiferent de motive si sau circumstante, mult mai putini oameni sunt siguri ca nu pot intra la un arest de control. Si si aia care sunt siguri azi, maine nu se stie.
Si acum ca mi-am dezvaluit identitatea politica astept “injuraturile liberale”
PS. Ma gandesc cu frica ca o sa vin acasa si dupa o luna -doua o sa ma apuce o disperare de nu o sa mai fac altceva decat sa caut sa ma intorc la capsuni in america.
May 23, 2010 at 1:14 am
nu e vorba de injuraturi
. e vorba de ceva convingeri. neimpartasite, de altfel cadrului politic intrucat nu sunt membru pnl. de ce nu? ptr. ca-i stiu pe multi din pnl si nu mi se pare ca s-au ghidat, se ghideaza sau se vor ghida vreodata dupa principiile liberale (economice, sociale si politice). majoritatea membrilor, din pacate. in atari conditii nu vad ce-as cauta intr-o cloaca.
revenind la pdl. sunt una dintre cei si cele care l-au votat pe basescu in 2004, contribuind direct la daramarea regimului rosu si taindu-i avantul muncitoresc lui bombonel (pe care n-am putut sa-l sufar niciodata, cum n-am putut accepta vreodata principiile socialiste/sociale sau ale celebrei celei de-a treia cai). am avut multe asteptari, asa cum de altfel mi se pare normal sa aiba o persoana de la om care promitea schimbare/restructurare/lupta impotriva coruptiei si coruptilor.
cu ce m-am ales? cu nimic din toate cele mai-sus amintite. sa nu vii cu argumentul ca “saracul el a vrut dar ca nu l-au lasat, bla-bla”. dpdv al unei ultra-liberale (cum sunt) asta e vax albina. nu poti? nasol. iti recunosti neputinta si faptul ca ai avut 0 rezultate SI fie faci sa se intample, fie dispari (din proprie initiativa sau inlaturat de altii). motivatiile neputintei nu ma intereseaza. rezultatele da.
spuneai de rezultate si faptul ca:
“mi se pare ca acum, indiferent de motive si sau circumstante, mult mai putini oameni sunt siguri ca nu pot intra la un arest de control. Si si aia care sunt siguri azi, maine nu se stie.”
partial adevarat. INSA…
soarta face sa cunosc indeaproape (personal) pe majoritatea celor implicati in desfasurarea actelor premergatoare si a urmaririi penale. ptr ca acolo lucrez.
paranteza: acum stii si ca sunt bugetara, ceea nu ma impiedica sa fiu de acord cu restructurarea sistemului suprapopulat, capusat si perfect ineficient, ghidat exclusiv dupa “principiile” birocratiei weberiene si, ca specific romanesc, de un clientelism care a crescut exponential, an dupa an (oricare ar fi fost coloratura puterii politice). singurele momente in care au aparut cateva incercari timide de retructurare, provocate de cerintele UE si finantate prin proiecte comunitare au fost in perioada 2001-2007. rezultatele firave care incepusera sa se intrevada (incercarea de a introduce conceptele de restructurare, politica publica, planificare strategica, bugetare pe proiecte si calificarea unor oameni care sa le puna in practica) au fost pur si simplu zdrobite de rezistenta sistemului de pile-relatii-cunostinte alimentata de fiecare camarila (rosie, galbena si, mai nou, portocalie). intr-un astfel de sistem care sta sa se prabuseasca, solutia nu e scaderea salariilor. solutia e aplicarea acelor masuri dezvoltate cu sprijin european inca din 2005-2007 si care presupun dimensionarea aparatului bugetar in fct de nevoi si de resurse. suna simplu, insa ar presupune punerea pe liber a tuturor ineficientilor si a personalului care nu are ce muncii (inclusiv a celor sustinuti de finantatorii puterii). si asta are nevoie de implementatori (guvernanti) neangajati politic. precizare: deja am ajuns la concluzia ca jobul meu in ajutarea sistemului a satisfacut anagajamentul pe care l-am semnat cu statul roman, drept care ma consider “libera de contract” si imi caut parteneri ptr a ma lansa in afaceri. si uite asa povara asupra sistemului va fi mai usoara
incheiem paranteza, dealtfel destul de lunga.
revenind la rezultatele in lupta impotriva coruptiei, a crimei organizate si a infractiunilor economico-financiare. da, au inceput sa fie anchetati si/sau urmariti penal cativa dintre cei care au furat statul. ceea ce e un semn bun. ce nu e neaparat bine e ca se intampla greoi, nu intotdeauna din pura cauza legala si ca multi magistrati, din pacate, inca nu reusesc sa respecte intocmai procedurile si sa gaseasca acele argumente legale care sa permita luarea unei decizii care sa ramana definitiva si irevocabila. sa fim seriosi, oricat am visa, nimeni nu poate ignora presiunile (cateodata care intrec orice limite) facute (direct sau prin interpusi) asupra magistratilor de cei interesati de un nup sau incetarea urmaririi penale sau o solutie favorabila in instanta. cum nu putem ignora nici slaba pregatire a unor magistrati sau abdicarea de la principiul aplicarii legii (adica luarea de spaga).
totusi, intr-un sistem judecatoresc destul de bolnav, au inceput sa se vada rezultate poate si pentru ca generatiile au inceput sa se schimbe, poate si pentru ca am implementat mai multe proiecte cu finantare europeana care au permis magistratilor sa vada alte sisteme si sa lucreze mai bine cu magistratii din alte state si in cauzele pe care le instrumenteaza. cauze si efecte sunt multe, o analiza a sistemului ar fi interesanta si poate o sa incerc una in perioada urmatoare.
ceea ce doream sa subliniez e altceva insa: MERITUL ptr ca au inceput sa apara rezultate apartine magistratilor si celor direct implicati in imbunatatirea capacitatii institutionale (de la pregatirea magistratilor pana la informatizarea sistemului judiciar – instante si parchete), nu altcuiva. in tot rastimpul in care sistemul celei de-a treia puteri in stat incepea reforma cu scopul de a ajunge la nivelul asteptarilor cetatenilor (si inca se intampla ca de-abia au aparut premisele ptr un sistem adecvat), executivul si legislativul n-au facut mai nimic pentru a sprijini reformarea si eficientizarea justitiei. asocierea presendintelui cu (putinele) rezultate care incep sa apara nu este doar o strategie de imagine, este profund injusta si imorala, ca sa parafrazez din ceea ce ai spus este una dintre acele teorii lansate cu scopul de a convinge credulii (ca sa nu folosesc eticheta pe care le-ai aplicat-o mai sus).
May 23, 2010 at 2:19 am
Mda, nu prea pot sa contrazic foarte multe lucruri dintre cele spuse mai sus. Doar ca eu sunt foarte cinic sau pragmatic, cum vrei sa citesti, si, ca atare, sustin cu toata puterea pe cei care mi se par mai buni. sau mai putin rai/ a se citi ineficienti/hoti/prosti samd.
acum insa sunt obligat, din nou, de reflexele economice cu care am fost indoctrinat in ultimii doi ani, sa-mi amortizez investitia reprezentata de timpul pierdut in a ma inregistra…din pacate nu stiu ce rata de discount sa folosesc/ riscul proiectului in sine…:))
De aia l-am votat pe Basescu si anul trecut pt ca mi s-a parut indiscutabil mai capabil ( sa produca rezultate. nici pe mine nu ma intereseaza argumentele de genul nu l-au lasat, n-a putut sau alte lucruri asemanatoare) si ca urmare la-m votat cu toate mainile – la figurat evident, anume am luat autocarul vreo 3 ore dus, 3 ore intors ceea ce a insemnat si vreo $70 scosi din buzunar. A nu se intelege ca sunt membru PDL si nici ca ma bate campul sa fiu in conditiile in care la fel cum ai spus mai sus, majoritatea membrilor sunt oameni carora nu vreau sa ma alatur.
In legatura cu meritul pentru timidele imbunatatiri din sistemul judiciar mie mi-e greu sa fac analiza pe care ai facut-o tu pentru ca nu cunosc indeaproape sistemul. Insa cum sunt influentat de ceea ce am facut/studiat anul asta o sa privesc lucrurile mai detasat si ma limitez in a spune ca s-a intamplat cu Basescu, nu cu altcineva si ma mai uit la cu cine sunt aliati oamenii care sunt contra lui basescu – ma refer la varfurile politicii – si la ce idei sustin. Iar pentru mine rezultatul este ca, in continuare, mi se pare ca, cu Basescu e mai bine decat cu cei care aveau sanse sa fie in locul lui. Restul nu ma intreseaza, deoarece sunt convins ca e plina tara de oameni mai capabili dar nu-i vad sa poata sa ajunga sus. sau sa -si doreasca.
ps: daca-mi spuneai ca eti bugetara de la inceput nici nu mai intram nici nu mai scriam nimic!
May 23, 2010 at 2:52 am
tot pragmatic vorbind, e un eres care ilustrează al dracului de bine situaţia: “când te-ai ars cu ciorbă, sufli şi-n iaurt”. exact şi fix ca urmare a faptului că n-am văzut rezultate, nu mai cred că omul vorbeşte serios. drept care cum (şi) eu l-am promovat (o dată, a doua oară a decis majoritatea), tot eu o să ajut în a-l determina fie să facă, fie să dispară. asta cât priveşte politica. despre care nu merită să vorbim mai mult decât e minim necesar că altceva mă doare acum. ca să nu lungesc inutil vorba, ţara în care trăiesc (încă, nu mai resping ideea unei relocări într-o societate civilizată) e în faliment. pe mine asta mă interesează: cum pot eu (ca cetatean) s-o ajut să iasă din situţia căcănie în care se află. acum. că peste n ani copiii mei (dacă şi când îi voi avea) vor (da, cumva sună ironic) trăi bine. eu mi-aş dori să trăiesc şi eu bine.
tocmai ce-am folosit condiţional-optativul. şi vreau să folosesc prezentul. de aceea am analizat şi am am ajuns la concluzia că:
1. actuala guvernare e (la fel de) incapabilă (ca şi predecesoarele) să-şi îndeplinească rolul unui stat normal de a asigura oricărui cetăţean condiţiile minime în care şă-şi poată clădi o existenţă care să-l/o satisfacă
2. sunt la o răscruce de posibilităţi (fiecare presupune să mă substitui statului incompetent),pe care le-am detaliat în postul care va apărea cam în 10 minute (tocmai ce-l finalizez)
ps. nu (vreau să) înţeleg mentalitatea de a trata un om în fucţie de apartenenţa la o categorie. dacă aş admite-o, ar fi trebuit să concluzionez că nu stau la discuţii cu o persoană căreia nu i se aplică direct vicisitudinile din România (după cum ai afirmat).
May 23, 2010 at 8:22 am
f.m. no joking allowed for the p.s. part…I will obey the rule of the land I will (just) join(ed) and not put p.s. anymore. I am disappointed nonetheless…
I hope its because of the lack of non-verbal/written part that I got hammered as having the wrong mentality…
Cat despre vicisitudinile Romaniei as putea spune ca mi se aplica cel putin la fel de mult in conditiile in care mi-am platit educatia si o sa-mi platesc ratele muncind in …Romania. by choice that is…
but the again it shouldn’t matter or so I hope