azi am vazut
Azi am văzut multă prostie…
în declaraţiile publice ale unor neică-nimeni promovaţi în poziţii cheie ale statului, în comentariile unor oameni care (încă) mai au calitatea de român, în “analizele” terne publicate de oamenii cu pretenţii de formatori de opinie.
Şi răbdarea începe să se consume exponenţial. Şi… cre’ că s-a-nchis la non-stop.
***
[doar puţină lehamite]
Totul gravitează în jurul incredibilei dihotomii: “ce este (ş-a fost) mai d-întâi? pdl sau pdl-ul?” Rămâne totuşi întrebarea legitimă Who-s who?. Şi, mai ales, why?
Spuneam mai demult că fiecare popor are conducătorii pe care-i merită (citând, de altfel, opinia unui clasic). Reversul e perfect valabil – se vede treaba că şi conducătorii au poporul pe care-l merită. Şi care se (mai) şi trezeşte. Mai greu, dar… vorba clasicului. Moment neplăcut… din punctul meu, necesar şi oportunitate pentru a lua decizii.
primă paranteză: văd că-i tot mai la modă dezicerea în egală măsură ca şi infirmarea dezicerii ( ceea ce echivalează cu a admite că… în fine, să nu stagnez. că o fac/em de prea mult timp. la nivel micro şi macro). dragi to’arăşi şi pretini, dacă tot aţi comis-o, mereţi baremi pân’ la capăt. că de curve… e plină ţara, Europa şi lumea. nu-mi spune acum nonşalant (după ce la fel de nonşalant îmi aruncai atunci în faţă că da) că tu, nu, nici vorbă n-ai… consecvenţa e doar una dintre valorile despre care vorbeam şi care străluceşte prin absenţă. închei (prima) paranteză
Nu, nu doar decizii de corecţie, după cum în mod corect remarca Valentin M. Ionescu.
paranteză: una dintre puţinele voci (din zona publicaţiilor accesate pe o platformă publică) care prezintă o analiză cauze – finalitate (rezultate, consecinţe, impact) cu argumente filtrate prin prisma proprie. că altfel n-am văzut decât muuultă formă fără fond – aceleaşi idei emise de semidocţii aleşi democratic şi vânturate de jurnalişti, probabil, fără inspiraţie în ziua a 7-a. închid paranteza (şi defularea legitimă a frustrării provocate de lipsa de idei manifestată de – exact şi fix – cei care au pretenţia de a emana idei către o audienţă)
Spuneam de soluţii de creştere, nu doar de corecţie. Le-am mai spus şi cu alte ocazii şi am să le repet (pe scurt, că deja mi-e lehamite cu toate că repetitio mater studiorum est): scădere de taxe şi facilităţi fiscale. Detaliate de prea puţini… yet. Susţinute de o aplicare a legii în domeniul infracţionalităţii economico-financiare ghidate, de preferinţă, atât după principiul aplicării legii, cât şi al oportunităţii, adică aşa cum se întâmplă în acele sisteme statale mai avansate de la care am putea învăţa, Germania şi Regatul Unit fiind doar câteva exemple dintr-o listă mai lungă.
But I’m a believer…
Like this:
This entry was posted on May 24, 2010 at 2:26 am and is filed under social animal with tags apus (al ideilor şi formatorilor de idei), frustrare, prostie, vid (de idei). You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed You can leave a response, or trackback from your own site.
May 24, 2010 at 3:27 am
Nu poti sa scazi taxele daca cineva nu e de acord sa te finanteze pana treci de perioada in care ai o scadere in taxele colectate. Ca sa exemplific ce am spus sa presupunem ca este foarte clar ca daca nu am mai bea apa o saptamana in medie ne-ar fi mai bine de acum incolo pe urmatorii 20 de ani – sau o mie… nu conteaza. Matematic – sau de fapt financiar aceasta “investitie reprezentata de sacrificiul de a nu bea apa o saptamana – ar avea un NPV (net present value) pozitiv, chiar foarte mare za zicem. Dar doar matematic pt ca in fapt mori in saptamana in care nu bei apa. asa ca de acord cu scaderea taxelor daca ne da cineva bani cu o dabanda acceptabila care sa mentia pozitiv NPV-ul scaderii taxelor. Cum insa in zilele noastre nu ne da nimeni bani [nici sa bem apa
] e sinucidere curata sa scazi taxele. Ina de acord ca pentru e vedea exact ce inseamna ar trebui modelate efectele si vazut exact pe o analiza de sensitivitate cat si ce se poate face. scuze pentru termenii financiari-statistici.
May 25, 2010 at 1:51 pm
Ca tot am citit undeva ceva de frustrari, m-am gandit cu scuzele de rugoare sa-ti folosesc blogul sa refulez un pic si sa spun ca m-am uitat ca tampitul la o emisiune, in loc sa dorm, la realitatea cu doi invitati: un acotr – zamfirescu si o profesoara, nu-i cunosc numele. Si mi-am dat seama de ce nu avem cum sa iesim prea repede la liman. Si ca as face bine sa-mi trimit de pe-acum cv-urile in afara. Pai zamfirescu isi dadea cu presupusul sau mai bine spus isi exclama iritarea cum ca scazand pensiile li se iau pensionarilor banii pe care i=au depus luna de luna ceea ce e ilegal. Sa-i explice cineva cum functioneaza sistemul de pensii!!! Ca de fapt nu e el de vina ci cine-l invita in emisiuni si-l lasa sa spuna aberatii! Iar profesoara respectiva a reusit sa exprime exact de ce, sa mi se scuze cinismul, pana nu se mai iese din scena inca o generatie de comunisti nu o sa facem nimic. Vorbea aproape cu ura acea profesoara despre faptul ca or sa invete copiii ce aprtin minoritatilor geografia si istoria in limba materna. Adica intr-o lume in care singura sansa a Europei deci si a noastra de a ramane compentitivi este sa devenim o piata cu adevarat intefrata, cu aceeasi mondeda, fara granite de niciun fel si, ca singura solutie de iesit din impas, cu un sistem fiscal unitar, problema fundamentala a legii educatiei este ca este anti-nationala. As vrea sa-i transmit acelei profesoare, cu respect ca eu nu vreau sa traiesc intr-o Romanie inchisa. De fapt prefer sa spun ca sunt European, din Romania cel mult. Si ideea e ca nu ai cum sa-i convingi pe cei in varsta ca nu ne mai fura Ungaria Transilvania. Ca ar trebui sa fim cu totii Europeni.
May 26, 2010 at 10:29 pm
Reply comment 1
de ce te scuzi exact? ca folosesti genul de termeni pe care nu i-am vazut/auzit de la cei care iau masuri (cu o totala ignoranta). vorbesti cu un economist, altfel.
revenind la argumentul tau. pai tocmai ca aveam finantatori care-au afirmat ca decizia ne apartine odata ce au fost setate targeturile (si pe care ii doare fix la bascheti CUM le platesti banii inapoi, cu tot cu dobanda). si inca finantatori ieftini fata de piata libera de aici sau internationala. asta-i una.
doi: masura de reducere a taxelor (TVA si accize) si impozitului pe venit (cotei unice) era complementara celei de restructurare a administratiei si companiilor cu capital majoritar de stat. ca rezultat al restructurarii apareau:
1. prioritizarea cheltuielilor de capital, materiale si resurse umane si
2. reducerea cheltuielilor bugetare (prin eliminarea cheltuielilor neprioritare, inclusiv cheltuielile de natura salariala).
trei: al treilea set de masuri trebuia sa contina masuri compensatorii, a.k.a facilitati fiscale acordate companiilor private.
ca exemplu: puteau fi garantate creditele acordate de banci intreprinzatorilor noi, eventual acelor persoane disponibilizate, carora statul le-ar fi putut usura reintegrarea in piata muncii prin programe de reconversie (unde era cazul) si prin garantarea creditului luat pentru a acoperi cofinantarea unor proiecte pe FS (si aici ar fi cateva masuri in cadrul carora sunt deschise ofertele de cereri de finantare, insa problema multora, de ex. a mea, este partea de cofinantare. sa fiu si mai practica: pentru proiectul pe care l-am pus pe hartie de ceva vreme cofinantarea s-ar ridica la 20000 EUR. surprinzator ptr. cei care au bani, in Romania de anul trecut si din acest an (si dintotdeauna), unui bugetar (normal, fara alte venituri sau simpatii/sustineri) nu-i sunt accesibili prin credit 20000 EUR. sa inchid paranteza pana nu explodeaza)
mai sus sunt o parte din cele cateva masuri la care m-am gandit eu. eu nu sunt nici guvern, nici nu am resursele pe care le are la dispozitie guvernul, nici tot timpul ptr a detalia si a gasi mult mai multe solutii sustenabile. o fac in timpul meu liber, ptr ca-mi pasa. ca de-aia m-am intors in Romania, desi am facut un master in UK si mi-era infinit mai simplu sa raman decat sa ma intorc in tara. eu, insa, am crezut si inca mai cred ca tara asta merita o sansa. desi nici rabdarea mea nu e infinita…
May 26, 2010 at 11:11 pm
Reply comment 2
S-o luam pe rand.
Sistemul pensiilor de stat. O calamitate ineficienta. Care ar fi putut teoretic sa functioneze in ipoteza (comunista, adica utopica) in care variatia raportului dintre numarului de contribuabili la bugetul asigurarilor sociale si numarul de pensionari fata de valoarea existenta la un moment t0 dat ar fi fost nesemnificativa. In timp, acesta a devenit subunitar, recte sistemul a devenit nesustenabil. paranteza: sistemul n-a devenit IERI nesustenabil. raportul a devenit subunitar acu hat…inchid paranteza.
Concluzia: cotizantii (actualii pensionari) se simt inselati, activii care contribuie sunt sufocati. cine e de vina? statul si pensionarii.
Statul. statul comunist. care are ca mostenitor statul de dupa ’89. care a mostenit si drepturi si obligatii. si care are dreptul si obligatia sa asigure exercitarea drepturilor constitutionale (si a tuturor celor care decurg din legi si alte acte normative), inclusiv dreptul la viata si decenta. statul ptr ca nu a luat masuri pentru restructurarea progresiva a sistemului pensiilor (cu introducerea sistemului pensiilor obligatorii private si orice alte masuri de reducere a poverii asupra activilor) din momentul in care a constat dezechilibrul nr de contizanti/nr. de pensionari.
Pensionarul. pensionarul care s-a lasat strivit de comunism ca oaia dusa la taiere. care s-a complacut si adaptat perfect principiilor cretine ale comunismului de cumetrie, specific romanesc. ptr ca s-a uitat la si i-a votat pe neo-comunistii de dupa ’89. pentru ca a stat tot ca oaia la taiere pana i-a ajuns cutitul la os, reactionand instinctual si/sau cf. obisnuintelor (daunatoare) inculcate de sistemul opresiv comunist.
intrebare de o mie de pct.: Si asta justifica sacrificarea? (incearca sa te gandesti ce se va intampla cu tine la varsta de 67 sa spunem… ca doar nu crezi ca ce vei cotiza acum o sa constitutie un sprijin cand n-ai sa mai poti lucra)
Cretinismul aparent al urii fata de unguri si frica aparent inexplicabila ptr furtul vreunei parti din teritoriul Romaniei are, de fapt, explicatii “palpabile” care coboara adanc in istorie. si pe care cei de o varsta (60+) nu mai au cum sa le uite. intamplarea face sa stiu bine mentalitatea multora dintre cei care, curand, nu vor mai fi. desi am unguri in familie si privesc detasat dpdv al cetateanului european si al ultraliberalului care isi doreste un stat minimalist, nu pot sa nu inteleg argumentele personale ptr care oamenii au o anumita credinta sau perceptie. sunt lucruri care s-au intamplat si care nu pot fi sterse cu buretele. e valabil si ptr romani si ptr maghiari. asta pot sa admit. ceea ce nu pot sa admit e perpetuarea dezbinarii inutile. ideea ar fi ca macar noi tinerii sa nu mai adaugam greseli peste greselile trecutului.